Asociația „Pro Bambini” Oradea, Revista de Cultură „Familia” și Librăria Cărturești Oradea organizează o serată literară româno-franceză inedită. În cadrul evenimentului, scriitorul, profesorul și jurnalistul francez Serge Grandvaux va citi un fragment din volumul său intitulat „Lettres à un ami motard”.
Alături de autor, invitați speciali la acest eveniment sunt Raluca Mateiu (Institutul Francez Cluj-Napoca, director delegat interimar), Dora Zegrean (Institutul Francez Cluj-Napoca, responsabilă de cooperarea universitară) și Denis Bortiș (coordonator Francofilii Orădeni).
Evenimentul va avea loc miercuri, 1 martie, de la ora 18.00, în Librăria Cărturești din Lotus Center Oradea.
Lecturi bilingve: Serge Grandvaux, Ioan F. Pop, Lucian Scurtu, Pașcu Balaci și Mihók Tamás.
Gazde eveniment: Cărturești Oradea, Revista de cultură „Familia”
Invitatul special din Franța a creat relații de prietenie și de sprijin pentru România încă de la căderea Regimului Comunist. Acesta, alături de Asociația O.V.R (Operațiunea satelor românești), a oferit sprijin județului nostru. Astfel, timp de peste 25 de ani, acesta a sprijinit cu haine, alimente, medicamente, rechizite școlare comunitățile din Mișca și Chișlaz. Totodată, alături de prietenii săi francezi, a fondat Am Asociația „Un Canton pentru un sat” cu sprijinul căreia a trimis convoaie umanitare și a dotat cu o ambulanță 4×4 o furgonetă de reanimare pentru spitalul din Marghita, un cabinet dentar complet, materiale agricole, materiale informatice și cursuri de inițiere.
„De fiecare dată un camion semi-remorcă de 40 de tone a plecat spre România, alături de un grup de 5 până la 8 persoane”, a spus Serge Grandvaux.
„Prima mea călătorie are loc în august 1990. Un jurnalist vine din Oradea pentru un reportaj. Devenim prieteni, il cheamă Alexandru Szanto. Timp de mulți ani, îi trimit faxuri săptămânale pentru jurnalul său din vremea aceea, Erdei Naplo. Am publicat o antologie. Totul a fost complicat. Nu exista internet. Comunicarea s-a petrecut prin fax, care funcționa foarte rău în România. Era nevoie de autorizări din partea Ministerului Român de Sănătate, Ambasada României la Paris, a celei din Germania, din Austria și din Ungaria pentru a putea trece cu convoiul umanitar. Nu exista nici Uniunea Europeană. Stăteam câte cinci-șase ore în așteptare la vamă, uneori chiar mai mult (o dată am stat 11 ore). Am creat relații de prietenie. Unii ne și întoarcem în mod regulat de câteva ori pe an. Am promovat România unor grupuri de motocicliști cu anumite călătorii în această țară pe care o ador. Îmi aduc des prietenii aici. La prietenul meu Misi și la soția acestuia Suzan „mă simt ca acasă” la Mișca. Cu regretatul meu prietenu meu Costi (Dangoglu) organizam expoziții fotografice în România pentru mine, precum și în Franța pentru el, iar în Moldova pentru amândoi”, a mai adăugat Serge.