Actualizat noiembrie 21st, 2024 10:53 AM
Îmi mărturisesc slăbiciunea – și, cu această ocazie, interesul – în primul rând pentru destinul Municipiului Oradea. Că de acest oraș depinde, în mare măsură, cam tot ce se întâmplă în Bihor. Iată că am găsit un numitor comun cu gândirea lui Ilie Bolojan. Și, desigur, asta nu înseamnă că îmi bag piciorul în celelalte localități ale județului.
Campania electorală, e clar, a început. Ies partidele, mai încet sau mai în viteză, cu diverse propuneri și idei pentru Oradea, pentru dezvoltarea ei, pentru cotidianul ei. Aproape că mi-e ciudă că, momentan, singurul care a vorbit explicit despre necesitatea unei vieți culturale în acest oraș atât de dezvoltat în ultimii ani de administrația liberală este liderul PSD Bihor. Ba nu. Mint. Mai pomenesc despre acest lucru și unii reprezentanți ai UDMR, dar sunt atât de discreți încât e ca și cum nu ar spune nimic. Acum 4 ani, în schimb, candidatul lor, Cseke Attila, a pus Cultura la loc de cinste în (pre)campanie.
Dar ce avem noi aici: primarul-candidat bifează două mandate de / cu drumuri, poduri, canalizare, industrie, o semi-refacere a centrului, o finalizare parțială (dar importantă) a Cetății Oradea, un nou look pentru Ciuperca și un oraș ceva mai aranjat. Arată binișor, lucru care contează cel mai mult în ochii majorității celor care merg la vot. În rest? Chiar și Cetatea, cum e cu ea, dacă nu aduci viață acolo? Și nu mă refer la niște sedii de ONG-uri, la „capitala” Federației Patronilor Bihor sau la tocmai anunțatele terase și localuri pentru care vor fi scoase spații la licitație. Nu. Mă gândesc la manifestări culturale cât de dese. Și fără mutarea acolo a Muzeului Țării Crișurilor!
Aș vrea să fiu sunat eu de prieteni sau foști colegi care locuiesc / muncesc în Timișoara sau Cluj-Napoca, care să îmi ceară să le rezerv sau cumpăr bilete pentru un concert sau pentru altă manifestare culturală. Aș vrea să aud că avem planuri pentru evenimente care să atragă lume multă cel puțin din partea de vest a țării. Și aș vrea ca asta să se întâmple independent de sala polivalentă care urmează să fie construită în zona centurii. Că se poate și fără, doar inițiativă și deschidere să fie!
Majorăm impozitele și taxele locale pentru a acoperi ce anume? Proiectele de infrastructură? Și numai acele proiecte? Chiar că încep să cred că administrația Bolojan, cu tot cu bunele ei intenții, inventează investiții pentru a da de lucru firmelor prietene. Vezi cazul drumului de legătură cu Sânmartinul, un proiect vehement contestat de proprietari de pensiuni care își văd deja clădirile demolate. Sigur, totul e pentru „dezvoltare”!
Oradea a dat în ultimii 60 de ani câteva repere culturale deloc neglijabile. Au pornit de aici activități care au avut răsunet în toată țara și, apoi, chiar și peste hotare. O conducere responsabilă a orașului nu ar mai trebui să pună la nesfârșit între paranteze dezvoltarea unui domeniu care chiar dacă, la prima vedere, nu aduce recunoștință de masă, menține în viață spiritul unei comunități speciale. Și nu accept argumentul că instituțiile de cultură sunt în gestiunea CJ și nu a Primăriei. Interesant e că, pe alea, primarul nu le-ar vrea transferate la Municipalitate. Dar imaginați-vă ce s-ar întâmpla dacă, într-un final, tot de Bolojan ar depinde și ele, prin câștigarea de către PNL a funcției de președinte al CJ…
Haideți să privim dincolo de clasicele exemple gen Revista Familia sau Teatrul de Stat și peste mult invocatele clădiri de patrimoniu. Oradea a fost una dintre capitalele din provincie ale muzicii rock în anii de represiune comunistă. La Oradea au fost puse bazele primei școli de dans de societate și bune maniere din România, fenomen pornit la Clubul Tipografilor și extins ulterior. Am dat câțiva dintre cei mai apreciați artiști plastici care nu erau din Regat sau din Moldova. Tot aici a fost întemeiată una dintre cele mai mari și mai de succes formații folclorice, Nuntașii Bihorului. Am avut (și încă mai avem) gânditori, filosofi, scriitori și poeți care au ținut sus steagul acestei zone culturale orădene. Toate cele de mai sus contează atât de puțin în ochii clasei politice care se pregătește să continue conducerea orașului?
Sper ca nimeni să nu mă înțeleagă greșit. Nu vreau să pozez într-un fals mare intelectual care moare încet pentru că nu are la dispoziție viața culturală a Parisului. Eu am câteva domenii de interes în materie de cultură și nu mă bag la avioane. Dar, prin natura familiei din care provin, respectiv prin natura meseriei pe care o fac zi de zi, intru în contact cu persoane (și nu puține!) care își manifestă de fiecare dată îngrijorarea și dezamăgirea față de cum se ocupă (de fapt cum nu se ocupă) administrația Bolojan de partea culturală a Oradiei. Persoane în vârstă (care mai țin minte ce se întâmpla în oraș chiar și în anii negri ai dictaturii ceaușiste), persoane de aceeași vârstă cu mine sau persoane ceva mai tinere, dar care au „ghinionul” să necesite și altceva decât parcări, drumuri, parcuri industriale și niște concerte de masă cu cântători la modă.
Poate că greșesc, dar cred că dezvoltarea economică a unui oraș nu exclude implicarea mpcar în menținerea unei vieți culturale adecvate. Una care, iertată fie-mi remarca, se zbate între viață și moarte în ultima perioadă. Se zice că orice an pierdut în ceea privește nefinanțarea Educației sau nepreocuparea pentru ea înseamnă foarte mulți ani în care va fi nevoie de recuperare. Am temerea că nici în privința Culturii lucrurile nu stau altfel.
Repet: departe de mine gândul unei pledoarii ipocrite despre necesitatea de a avea cultură în Oradea. În mod normal, nici nu ar fi nevoie ca anumite voci să ceară de la administrația locală preocupare reală pentru acest important domeniu. Unii ar trebui să știe din oficiu că e obligatorie păstrarea laturii culturale a unui oraș precum al nostru. Mă frământă, însă, că mai urmează 4 ani în care accentul va cădea iar, aproape exclusiv, pe construirea de infrastructură rutieră și de afaceri. Chiar nu este nici acum, după alți 8 ani de infrastructură rutieră și de afaceri, loc pentru altceva? Loc ȘI pentru altceva?
Bineînțeles, Cultura nu aduce voturi multe. Așa se zice. Poate că, totuși, după atâția ani în care a fost lăsată pe margine, Cultura orădeană (prin adepții ei) ar putea să-și arate gratitudinea față de acea parte a clasei politice care va ști să o readucă în prim planul preocupărilor electorale și administrative. Aș vrea să mai prind acele vremuri…
Loading ...
