Actualizat noiembrie 20th, 2024 11:58 PM
Îmi pare rău (adică nu-mi pare rău!), dar noua condamnare la pușcărie cu executare a fostului prim ministru pesedist, Adrian Năstase, nu îmi provoacă sentimente de milă. Doar aruncarea după gratii a omului Adrian Năstase îmi crează ceva emoție, căci, pașnic de felul meu, nu doresc nimănui să ajungă la zdup. Nici nu vreau să îmi închipui cum e acolo. Cert este că, oricât de favorizat ai fi în interior, nu e de dorit să ajungi în penitenciar. Și tocmai de aceea, pentru cetățeanul Năstase Adrian îmi pare rău. La fel cum pentru cetățeanul Gigi Becali îmi pare rău (mai ales că a făcut nenumărate lucruri bune și înainte de a se băga în politică, ajutând concret oameni care, fără implicarea lui, puteau muri de boală, foame sau frig), la fel cum mi-ar părea rău și pentru cetățeanul Băsescu Traian sau pentru alții din această „ligă”. Dar pentru ex-premierul Adrian Năstase nu îmi pare rău.
Numiți această luare de poziție ca fiind una de „băsist” sau de „insensibil” sau de „nerecunoscător” la adresa celui care „a băgat România în NATO și în Uniunea Europeană”. Nu mă interesează! Pur și simplu nu-l pot compătimi ca fost „atotputernic” al patriei, cel pe vremea căruia aproape toată presa trebuia să-i pupe fundul (lui și apropiaților lui), cel care a dat tonul la politizare nemărginită în teritoriu. Nu pot vărsa lacrimi pentru condamnarea celui care a fost de acord cu pasarea Petrom austriecilor sau cu semnarea preferențială a contractului celebru marca Bechtel. Desigur, veți spune că sunt un nemernic și că știu bine că Adrian Năstase nu a fost condamnat nici pentru cazul Petrom și nici pentru cel cu autostrada Transilvania. Deci ar trebui să văd și eu că avem aici finalul unei răzbunări politice orchestrate de clasicul Băsescu, care nu-i ajunge lui Năstase nici până la degetul mic de la piciorul drept, nici din punct de vedere intelectual, nici ca studii, nici ca anvergură politică.
Sigur, nimeni nu contestă cât de erudit e fostul premier PSD. Că e un gentleman scos din cărțile de epocă. Că e tobă de legislație, de administrație și de Drept. Că e un mare amator de artă (vezi colecția din Zambaccian, casa „blestemată” de mai multe etaje prin care i-a și plimbat la un moment dat pe ziariști prezentându-le o colecție pe care și alți adevărați iubitori de artă și-ar dori-o; Năstase, ca slujbaș la Stat, a putut să și-o permită, mai mult sau mai puțin cu ajutor de la tanti Tamara). Sau că a putut sta cot la cot cu cei mai mari politicieni internaționali ai momentului fără să scoată hăhăieli, fără să facă glume proaste și fără să se/ne facă de rușine în fața lumii.
Dacă ați observat, de când cu actuala sentință, toți apropiații chemați la televizor încearcă să atragă simpatie prin aceste aspecte ale vieții lui Năstase. Dar, după logica asta (și anume că un asemenea om nu poate ajunge în pușcărie), putem găsi ceva bun în orice politician descoperit cu corupția în podul casei. Asta e, de fapt: Adrian Năstase a fost prins cu mâna în borcanul cu bunătăți. Și nu spun eu asta, ci judecătorii de la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Într-un film, la un moment dat, se rostește următorul adevăr: „Aici (în Justiție) nu se merge pe ceea ce știi, ci pe ceea ce poți dovedi în instanță”. Ori, în cazul dosarului Zambaccian, aparent, apărarea a fost lăsată cu gura căscată. Procurorii au dovedit că ex-premierul a luat mită. Și dacă nu iei bani în plic sau dacă nu-i primești într-o cutie de pantofi în fundul unei parcări neiluminate dintr-un cartier rău famat, tot mită se cheamă. OK, foloase necuvenite, în limbajul propice sălii de judecată. Iar decizia de „vinovat” a fost dată de 5 judecători, în unanimitate. Nici măcar de ochii lumii nu a fost 4 la 1 sau 3 la 2. Deci e înțelegere deplină între magistrații de la Înalta Curte. A, am uitat: sunt judecători „băsiști”!
Vă supărați pe mine dacă vă reamintesc (celor care acum mă urâți tare de tot) că Dosarul Zambaccian a pornit de la liberali? Căutați pe net și veți da de articole în care, legat de acest caz, vor apărea nume gen Mona Muscă, Norica Nicolai și Nini Săpunaru. Anul: 2004. Desigur, exista deja Alianța DA. Adică tot la Băsescu ajungem. Mai bine tăceam…
Loading ...
nu te roaga nimeni sa-i plangi de mila lui adrian nastase, plange-i de mila justitiei romanesti care asculta comenzi politice(nu ma refer la nastase), plange-ti dumitale de mila ca traiesti intr-o tara in care politicul face ce vrea fara ca dumneata, ziarist, sau eu, cetatean sa pot face ceva, in afara de a latra la luna pe tot felul de canale media
Adrian Nastase a devenit din…calau , victima? Asta da rasturnare de situatie!
As vrea sa …empatizez cu el, cu familia…dar imi revine in minte vremea cand numaram…oulele…
Sper ca vor fi pedepsiti toti care au furat si care si-au batut joc de noi promitand si uitand!
In rest , ca sa le facem in „ciuda” ne straduim sa traim BINE!…adica nu furam, nu mintim si ne respectam semenii!