Scumpul meu oraș, Oradea!

aug. 06, 2013 Andrei Şandor Editorial 4 2811 vizualizari

---

Luați „scump” în sensul principal și nu în cel în care cuvântul este sinonim cu „drag”. Eventual cu „draga” din limba maghiară. Mda. Din ce în ce mai mult, Oradea devine un oraș scump. Chiar prea scump pentru majoritatea băștinașilor. Fără să vreau să tai din meritele conducerii municipiului, care încearcă să crească standardele și să transforme Oradea într-un adevărat oraș european de secolul 21 al Uniunii Europene, mă tem că se impune o revenire cu picioarele pe pământ.
Iar adevărul este că orădenii (vorbesc aici despre masa populației, nu despre ceilalți maximum 10%) sunt săraci. Și, culmea, de abia dacă reușesc să supraviețuiască de la o lună la alta. În timp ce taxele/impozitele, prețurile în general șui tarifele la serviciile publice au tot crescut (și vor crește în continuare), veniturile oamenilor simpli nu au crescut. Decât în foarte puține cazuri. De fapt, să fim sinceri: în cazul fericit, aceste venituri au rămas aceleași cu cele de acum 3, 4 sau 5 ani. Că în rest ele au scăzut. Sau, mai rău, au dispărut total în urma falimentelor și disponibilizărilor. Iar Oradea nu stătea bine la salarizare nici în anii glorioși ai boom-ului economic de acum 6 – 7 ani. Mai sus pomeneam de serviciile publice. Cele care sunt făcute pentru populație. Într-o logică de cetățean simplu, lucrurile funcționează măcar binișor atunci când populația își plătește facturile.
Doar că populația orădeană e din ce în ce mai îndatorată și cu restanțe la căldură, apă și chiar la facturile cu gunoiul. Și nu pentru că nu vrea să plătească, de rea ce este. Ci pentru că trebuie să aleagă: mâncarea sau facturile, îmbrăcăminte pentru copil sau facturi și alte asemenea alegeri. Știu că există o părticică de populație care nu înțelege asta. Din păcate, la cum se comportă, mă tem că nici conducătorii Oradiei nu (mai) înțeleg asta. Ei nu (mai) știu cum e să-ți numeri literalmente ultimii bani din buzunar și să aștepți ziua de leafă. Care poate se amână din lipsă de bani. Și atunci?
Uneori, cu riscul de a fi considerat un papagal care dă din cioc doar ca să critice, mă întreb care e rostul unor proiecte foarte mari (prea mari), dacă, în final, orădeanul nu va putea să-și permită de exemplu plata facturii de întreținere? Sau cum e cu diversele reamenajări și modernizări, dacă în urma lor răsar prețuri pe care, la fel, orădeanul nu le poate plăti? Credeam că administrația se face pentru cei mulți. Un exemplu banal: o familie simplă de băștinași de pe aici nu își permite, o dată pe lună, o ieșire la un restaurant. A bea o bere la o terasă din centrul Oradiei a devenit un lux pentru orădeni. Sau să înțelegem că ei, cetățenii simplii, nu au dreptul la așa ceva? La fel, te gândești de două ori dacă să-i cumperi juniorului două-trei globuri de înghețată în timpul unei plimbări pe corso, nu de alta, dar te costă 6 sau 9 lei. Adică o pâine și un litru de lapte. Din păcate așa calculează locuitorii simpli, majoritari, ai Oradiei.
Mă tem că, din dorința de a face acest oraș atractiv pentru turiștii din Uniunea Europeană, care vin aici și se scot ieftin (la veniturile lor), se cam uită de populația domiciliată în Oradea. Cea care, și ea, ar trebui să aibă o viață mai ușoară, mai ieftină, la ea acasă. Sau se merge cumva pe principiul „cine nu-și permite viața la Oradea, să se mute la țară?”.

foto – oradeainimagini.ro

---

• Oradea, prețuri, proiecte, scumpă, servicii, terase, viață

---

---