Actualizat martie 31st, 2025 12:59 PM
Ţineţi minte, anul trecut, când Grindeanu făcea pe zmeul şi se prefăcea că se ia la luptă cu balaurul Dragnea? O bună parte a actualilor heşteg-işti, dar şi oameni politici din PNL/USR (locali şi centrali) afişau pe Facebook şi pe alte platforme online îndemnuri şi „lozinca” #GoGrindy! Le-a trecut repede, imediat ce au aflat că eroul lor social-democrat din hulitul PSD a acceptat „mita” de a fi şef la ANCOM. Dar a fost bine, pentru că lumea neimplicată politic, dar interesată de actualitate, a putut vedea cât de rapid un politician înjurat, urât, criticat din toate părţile poate deveni simpatic şi chiar compătimit. Condiţia: să intre în clinciuri cu Dragnea sau / şi să fie mazilit de Dragnea sau la solicitarea acestuia.
Aproape că am o premoniţie: nu va curge foarte multă apă pe Dâmboviţa până când vor apărea „lozinci” gen #GoTudose. Pentru că sentimentul unora este că şi cel mai nou premier demisionar al PSD a devenit indezirabil în partidul său, a ajuns pietricica din pantoful lui Dragnea. Adică e în clinciuri cu şeful mare al PSD, deci, brusc, poate fi simpatic pentru oponenţii actualei Puteri de la Bucureşti. Şi mai ales pentru cei care îl urăsc pe Liviu Dragnea fără şanse de a se schimba. Iar asta chiar dacă Mihai Tudose a plecat fără să „lupte” precum Sorin Grindeanu.
Zicala aia cu „duşmanul duşmanului meu mi-e prieten” nu e o legendă! Chiar e probată, tot mai des, în politica mioritică. Nu doar la nivel central. În Oradea, acest concept a devenit evident în 2017. Preşedintele PNL Bihor, primarul Ilie Bolojan s-a împrietenit, prin interpuşi, cu autonomistul Tokes Laszlo. L-a îmbrăţişat în contextul unei teme sensibile: convieţuirea româno-maghiară. Şi a uns un lider PPMT (partid considerat extremist, patronat de Tokes), pe Zatyko Gyula, în postul de consilier pe problemele comunităţii maghiare. În ciuda celor de la UDMR, cu care Bolojan nu se mai înţelege de la terminarea primului său mandat de primar, conflictul fiind şi mai mare de când formaţiunea condusă de Cseke Attila a preferat să bată palma cu PSD Bihor, în 2016, pentru conducerea judeţului.
Aşa că liberalul a reevaluat treburile şi a „uitat” de permanentele împunsături primite de la PPMT Oradea (prin Csomortanyi Istvan şi Zatyko Gyula – cel care, la un moment dat, vorbea inclusiv despre necesitatea ca Turnul Primăriei să nu mai difuzeze „Marşul lui Iancu” … dar asta nu mai contează!). A „uitat” şi de provocările de europarlamentar ale lui Tokes Laszlo, care a tot sfidat legile / regulamentele locale arborând diverse stindarde ilegale la balconul de pe str. Primăriei / Jean Calvin (n.b.: cele două părţi au fost şi în proces pe acest subiect). A „uitat” chiar şi de repetatele afişări ilegale de nume istorice maghiare ale străzilor din Oradea. Nimic din cele de mai sus nu contează atunci când îi putem supăra pe udemeriştii care, place sau nu, deocamdată sunt singurii care reuşesc să treacă pragurile electorale. Deci sunt cei mai în măsură să îşi revendice „titlul” de reprezentant al minorităţii maghiare. Atât în Consiliul Local Oradea, cât şi în Consiliul Judeţean Bihor. Şi, desigur, în Parlamentul României.
Da, e intreresant cât de mult nu mai contează anumite principii atunci când vrei neapărat să le-o tragi celorlalţi. Fie şi doar pentru un jenant exerciţiu de a le face în ciudă altora (ex.: #GoGrindy-ul afişat de liberali şi USR-işti sau extrem de buna relaţie a administraţiei Bolojan cu Asociaţia „Szent Laszlo” – cea la a cărei dezbatere despre statuia Sfântului Ladislau, primarul nici nu s-a prezentat). Sucirea politicienilor de pe plan local merge în paralel cu gesturile de sucire ale colegilor lor de la Bucureşti. Ce să le faci? Politicienii sunt o rasă specială!
Reevaluările sunt pe rol. Anul 2018 de-abia a început. Şi se anunţă interesant.
Loading ...
