Actualizat aprilie 4th, 2025 12:33 PM
Nu pentru că e la modă de vreo 24 de ore, ci pentru că simt că trebuie, am să fac și eu o mărturisire la finalul acestui material.
Așa cum amenințarea lui Băsescu pare că a avut efect asupra lui Turcescu (deși el nu candidează), așa și gestul lui Turcescu inspiră în lanț. A mai căzut un mit, în opinia mea: cea a semizeului din presa centrală, a acidului și intransigentului jurnalist – imparțial desigur – care pune la zid pe oricine și care nu se teme de nimeni. Pentru că, nu-i așa, e o țară cu presă liberă garantată de Constituție.
Departe de mine să minimalizez pregătirea profesională a lui Robert Turcescu. Dar m-a dezamăgit. Cred că cel mai mare rău în dezvăluirea despre statutul său de ofițer acoperit este cauzat breslei ziariștilor. Prea puțin mă interesează, recunosc asta, deconspirarea unui politician care vrea să fie președinte al patriei. Însă breasla…
De parcă nu ne-ar ajunge că trebuie să rezistăm în mocirla asta controlată aproape integral de politic, să facem totul pentru a ne ține la distanță de acest război idiot creat în ultimii ani între presa „băsistă” și cea „anti-băsistă” și să ne achităm la modul cinstit de sarcinile de serviciu pe care le avem, iată că primim o lovitură din interior. Deja descrisă drept mânată de interese obscure, finanțată cu bani murdari și șpăgară, presa va deveni ținta celor care vor crede de acum înainte că noi, ăștia care scriem articole (sau vorbim la microfon), precis avem activități anexe de tip Turcescu. Ceva de genul „Las’ că știm noi că toți aveți ceva!”. Mai pe românește, mă tem că mass-media va deveni și mai disprețuită. Deși e singura „entitate” care mai poate echilibra anumite lucruri.
Cunosc zeci de oameni care îl ascultau și aproape că îl venerau pe Robert Turcescu. Totul a pornit de la acea jumătate de oră, zi de zi, de la Europa FM. În fond, „locotenent-colonelul” nu făcea mare lucru: alegea o temă, o lansa în eter și aștepta să sune lumea. Iar lumea suna și își spunea părerea. Credeți-mă, nu e nimic deosebit în asta. Făceam la fel și noi, pe vremuri, la un defunct post de radio orădean. La aproape orice oră din zi și din noapte. Oamenii aveau neavoie să se descarce, să știe că cineva îi lasă să vorbească și să își spună părerea. Dacă a ținut la Oradea, în urmă cu 19 – 20 de ani, evident că rețeta a ținut și la nivel național. Deci, fără dorința de desconsiderare, Turcescu nu a revoluționat talk show-ul de radio.
Vă veți mira: nu l-a revoluționat nici pe cel de la televizor! Din nou același lucru: invitați, temă de discuție, duel al opiniilor. Rețetă ce nu are cum să eșueze, mai ales în cazul în care te înrolezi în „armata” care trebuie să contracareze expansiunea „antibăsistă” de la Antena 3. Deci de ce este/a fost (că, cică, iese din schemă) Robert Turcescu așa un mare ziarist? O, da: pentru că a făcut foarte multe dezvăluiri…
Știind acum că a fost ofițer sub acoperire (nu am niciun motiv să nu îl cred pe unul dintre cei mai apreciați gazetari români de după 1989…), parcă nu mai e de mirare că a putut să facă asemenea dezvăluiri. Căci, deși unii ar putea spune că lucrând în presă faci rost de informații (ceea ce nu e neapărat fals…), cred că e cel puțin la fel de valabilă reciproca: un jurnalist care se „lipește” de un „second job” precum cel recunoscut de Turcescu are ocazia să facă rost de informații (documente, filmări etc.) și mai bengoase. Risc să fiu naiv, dar așa văd eu lucrurile. Deci e ușor să te joci de-a marele ziarist informat cu cele necesare puse pe tavă de anumite instituții ale Statului. Dar să nu fiți voi naivi, stimați cititori: cineva a avut interes să-l țină aproape pe linie acoperită pe Robert Turcescu. Și pe ceilalți acoperiți din presă, din cultură și din alte domenii. Iar când ți se dau anumite date, e cu un scop anume. Nimeni nu l-a ajutat pe „locotenent-colonel” doar pentru că avea voce frumoasă la radio sau pentru că arăta bine așa grizonat la B1 TV. Apropo, s-a cam grizonat foarte rapid în utlimii ani. Poate nu întâmplător.
Revenind la cât de mare și de bun jurnalist este cineva care face dezvăluiri cu tonele, am rezervele mele. Dar dacă unii acceptă să fie pioni în jocul unora, treaba lor. În ceea ce mă privește, chiar dacă sunt privit ca un simplu știrist cu opinii, prefer așa. La urma urmei ăsta e rolul principal al celor din presă: să le ofere oamenilor știri, cât mai proaspete, cât mai multe și cât mai corecte. Să îi informeze pe cetățeni despre ce s-a întâmplat sau despre ce urmează să li se întâmple (în urma diverselor evenimente, conferințe de presă, ședințe ale aleșilor etc.). Nu să informeze canalizat, în funcție de interesele mai mult sau mai puțin juste și transparente ale diverșilor finanțatori, de multe ori obscuri.
Și pentru că nu suntem cu toții la fel, fac și eu promisa dezvăluire: Da, sunt și eu acoperit! Acoperit de grijile de zi cu zi, de restanțe la facturi și alte chestiuni de acest gen. Da, lucrez în presă și sunt un om simplu cu problemele oamenilor simpli din această țară. Nu mi-e rușine de ceea ce fac și nici de modul în care îmi derulez activitatea. Iar ca mine mai sunt și alții. De aceea vă rog să nu ne judecați pe toți la grămadă!
Și nu vă pierdeți încrederea în mass-media!
Loading ...
