Pericolul majorității prea confortabile

apr. 28, 2013 Andrei Şandor Editorial 2 2045 vizualizari

---

La un moment dat, după un protest din centrul Oradiei la care au participat vreo 250 – 300 de cetățeni, primarul Bolojan declara în fața presei că nu a fost deloc impresionat de cele întâmplate și că degeaba ies oamenii pentru că el are de guvernat orașul, nu pentru câteva sute de persoane ci pentru majoritatea celor care l-au ales în funcție în 2012. Culmea este că era vorba despre o chestiune aparent banală, în care conducerii Primăriei i se cerea ca voluntarilor de la SOS Dogs să li se permită să aibă în continuare grijă de câinii comunitari, fără remunerație. Nu avea nimic de pierdut edilul, decât că, poate, ar fi suferit o „contuzie” în privința imaginii sale de primar de neclinitit.
De atunci, Ilie Bolojan și corul de lăudători/susținători din Consiliul Local au avut încă două ocazii mari și late pentru a dovedi cât de mult le pasă de părerile cetățenilor pe al căror bine îl invocă atunci când iau decizii. Într-o singură ședință de consiliu, structura de vot a USL a nesocotit observațiile, criticile și propunerile alternative venite de la cetățenii participanți la dezbaterile publice legate de castrarea obligatorie a câinilor și de masterplanul pe baza căruia vor fi trasate liniile de dezvoltare a municipiului până prin anul 2030. Și nici măcar nu pot fi acuzat că eu, personal, am ceva cu Bolojan, cu USL-ul sau cu Primăria care se pregătește să intre cu „bocancii” în casele orădenilor. Atât în privința câinilor (că există amenzi pentru cei care nu vor permite accesul recenzorilor în curțile și locuințele proprietate personală!), cât și în privința viitorului Plan de Urbanism General (că se va ajunge, cel mai probabil, tot la demolarea caselor „deranjante” de pe străzile Avram Iancu și Sucevei). Deci, după cum spuneam, observația că părerile cetățenilor chemați la dezbaterile publice nu contează a fost făcută în mod oficial de un membru al Consiliului Local Oradea, Pasztor Sandor. Un om despre care nu se poate spune că nu se înțelege bine cu primarul Ilie Bolojan. Cu toate că mulți vor zice că e neesențială remarca, eu consider că este extrem de grav să auzi cum un consilier local în funcție se întreabă retoric „de ce mai facem dezbateri publice, dacă tot nu luăm în considerare ce spun oamenii?”. La fel, mi se pare îngrijorător să aud arhitectul-șef al Municipiului răspunzând cu nonșalanță în plenul legislativului local și spunând că propunerile oamenilor au fost luate în considerare și incluse în masterplan. Iar același consilier local își susține în continuare punctul de vedere și spune că nu este adevărat și că dezbaterile publice s-au transformat în simple evenimente care trebuie să fie bifate în procesul de elaborare a anumitor proiecte de hotărâre.

Cred că edilii noștri înțeleg prost acel mandat pe care îl primesc în ziua alegerilor. Se pare că aleșii au impresia că, devenind primari și consilieri, timp de 4 ani pot face orice îi tună capul. Inclusiv modernizări sau urbanizări forțate, respectiv să ne dicteze nouă, cetățenilor alegători și plătitori de salarii și indemnizații de ședință, ce anume să facem cu unele bunuri proprietate personală. Dar, cel puțin în cazul de față al Municipiului Oradea, Puterea nu greșește gândind astfel. La urma urmei, cine li se poate opune? Politic, nimeni. Dar civic? „Există civism în Oradea?”, ar fi tentați să întrebe mulți. Eu aș zice că da. Dar vorba aia: de ce să te mai implici și să participi la dezbateri dacă tot nu ești luat în considerare? Vedeți, poate fix pe această resemnare mizează conducătorii noștri. Și le cam iese pasența…

---

• consiliul local oradea, dezbateri publice oradea, putere locală

---

---