Actualizat aprilie 3rd, 2025 10:10 PM
Mă număr printre persoanele care nu au stomac pentru compromisuri, în sensul politic pe care îl vedem zi de zi de vreo 20 de ani în țara noastră. Mai pe șleau, nu pot înghiți rahat numai pentru a ajunge în vreo funcție sau numai pentru a fi iubit de unii sau de alții. Nu. Eu nu sunt așa. În același timp, sunt printre naivii care au crezut că, dacă tot și-au dat mâna liberalii cu social-democrații și au format o struțo-cămilă cum rar a mai existat în politică (cel puțin în cea românească), poate că într-adevăr doresc să miște în sfârșit țara asta în direcția înainte. Deci să o scotă din rahatul în care tot politicienii au băgat-o (chiar PSD-ul a fost părtaș la mega împrumutul de 20 de miliarde de euro pe care acum îl critică și ar face ca și cum nu ei ar fi fost în Guvernul Boc atunci când s-a semnat acordul cu FMI).
Nu am fost, nu sunt și probabil nu voi fi niciodată membrul unui partid politic, deci nu am simpatii deosebite în materie de politicieni. Deci nu am privit USL cu o oarecare simpatie pentru că mi-ar fi tare simpatici oameni precum Ponta, Mang, Antonescu, Popa sau alți corifei ai politicii noastre județene sau naționale. Am privit cu simpatie această alianță, poate, cu speranță. Așa cum au făcut și majoritatea cetățenilor României, dovadă că USL a luat cât a luat în 9 decembrie. Nu se poate, însă, să nu vedem evidentul: grație unei campanii mediatice excepționale, social-liberalii s-au agățat de sloganul „Jos Băsescu!” și au promis deratizare. Că, cică, țara asta de aia nu a mers bine în ultimii ani pentru că „băsiștii” au controlat totul. „Păi așa o fi”, și-au zis oamenii care au protestat peste tot în țară la începutul lui 2012. I-au crezut pe cuvânt pe Ponta, Antonescu și Constantin și pe actorul Emil Hossu, care a și murit după apariția la mega-mitingul din capital, sperând că lucrurile vor lua o întorsătură favorabilă patriei.
Anti-băsismul și dorința de eliberare de sub jugul „tiraniei” (n.b.: observ totuși că ciudată dictatură e asta, în comparație cu cea a lui Ceaușescu; poți manifesta împotriva despotului, poți să-l înjuri inclusiv la televizor…) au dus USL pe culmile iubirii electoratului. În 3 rânduri. Ultima oară, în decembrie, oamenii le-au încredințat „cavalerilor” dreptății (până la capăt!) soarta nației pentru următorii minimum 4 ani. Dacă rotunjim și spunem că USL a primit girul a 70% din românii care au fost la vot, cred că nu greșesc dacă spun că cel puțin 15 – 20% din acest procent total a fost dat pentru acel slogan „Jos Băsescu” și pentru apendicele „Dreptate până la capăt”. Ce să vezi: la vreo 4 luni de la ziua cea mare, unul dintre liderii naționali ai USL, Victor Ponta, capitulează și declară impotența alianței în lupta cu „răul suprem”. Ba se și face frate cu dracul, după cum însuși premierul a recunoscut. Știu că deja e redundant, dar musai să-mi arăt și eu nedumerirea cu privire nonșalanța lui Ponta. Mă întreb ce-ar spune Emil Hossu, dacă ar vedea că dreptatea nu mai e până la capăt și că se coabitează atât de bine cu Băsescu,
încât oamenii lui (contestați și criticați în 2011 și 2012 de USL) rămân sau sunt (re)aduși în funcții și că, mai mult, s-a ajuns ca tiranul să îl și laude (aparent cu seriozitate) pe „pisicul” și „mitomanul” de premier pe care zicea că nu-l va numi niciodată.
Între timp, liberalii se văd faultați aproape zilnic, dar din motive de ciolan (încă existent) nu prea ar vrea să rupă USL. Deși, în naivitatea mea, aș crede mai degrabă că și-ar atrage o simpatie generală deosebită dacă ar avea acest curaj, iar Antonescu și-ar spori șansele de a câștiga (și fără PSD, sâc!) prezidențialele din 2014. Că e clar că alianța nu mai este ținută împreună decât de astfel de calcule electorale vizând alegerile din toamna anului viitor. Dar până atunci mai este un an și jumătate! Chiar e convenabil e să înghiți atâta rahat, domnule Antonescu?
Uniunea Social-Liberală, în acest moment, nu mai păcălește pe nimeni. A făcut-o urât de tot în 9 decembrie 2012 și cred că nu va avea și o a doua șansă. Este clar pentru toată lumea că aici nu mai avem decât o căsnicie de conjunctură. Deci divorțul e iminent. Aveți grijă cum îl veți face. Gândiți-vă să nu sufere și mai mult „copiii”…
(foto – doinafederovici.files.wordpress.com)
Loading ...
