Actualizat noiembrie 21st, 2024 10:53 AM
Comuniștii știau ce fac și au făcut bine ce au făcut în materie de propagandă. Lozincile și diversele fraze de preamărire a iubitului conducător și a proiectelor mărețe ale acestuia au prins nu numai la majoritatea lucrătorilor din organele de presă ale vremii, ci și la o parte a cetățenilor.
Credeți sau nu, cam așa se întâmplă și acum. Am auzit cu urechile mele în ultimele câteva zile, pe stradă, diverse tipuri de cetățeni care conversau și care transmiteau mesaje de genul: „O să ne unim cu Sânmartinul”, „Oradea se va dezvolta mai bine dacă ne unim cu Sânmartinul” sau „O să amenajeze Bolojan un parc în pădurea din Felix”. Totul e frumos. Bombardamentul cu beneficiile unificării și-a atins țelul. Sau așa pare.
Dacă mă iau după intensitatea (și quasi disperarea) cu care i se face reclamă Referendumului din 10 mai, aproape că am impresia că sunt martorul episodului final din serialul „Mântuirea Oradiei – acum ori niciodată”. Și parcă îl și văd pe primarul în funcție luându-și rămas bun de la alegători la finalul acestui mandat (el spunea într-o vreme că va rămâne maximum două mandate) spunându-le oamenilor un text lacrimogen precum „Vă las moștenire Oradea Mare!”. Dar știți ce? Bine face și el ceea ce face.
Dacă a reușit să neutralizeze într-un asemenea hal așa zisa Opoziție și să îi facă pe mulți să pape direct sau indirect de la Primărie – deci să închidă multe guri care ar putea să i se împotrivească măcar verbal – astfel încât aproape nimeni să nu mai aibă curajul să spună / scrie / gândească ceva contrar direcției dictate, bravo lui! Adevărul este că îl admir pe Ilie Bolojan. După aproape 10 ani în care am avut o relație de colaborare (strict instituțională!) cu prefectul, secretarul general al Guvernului, candidatul și primarul de acum, pot spune că am o admirație la adresa lui.
Bolojan e ca tancul rusesc. Dacă demarează și se pune pe o direcție (cu o idee în cap), nimic și nimeni nu-l deturnează: merge până la Berlin. Numa’ să nu-i răsară și ideea unei unificări și cu capitala Germaniei! Observ un lucru: în această campanie pentru Referendumul din 10 mai, în afară de niște colaboratori apropiați din Primărie, de viceprimarul Mălan, de deputații Cupșa și Cherecheș și de consilierul local Pușcaș, nu multă lume liberală de frunte s-a dus pe „front” pentru a convinge lumea să iasă la vot. Dovadă că, înainte de toate, e proiectul lui. Pe care și-l asumă și pe care încearcă să îl impună cu orice preț.
Nu l-am văzut, spre exemplu, pe senatorul Ghilea alăturându-se campaniei. Nici măcar printr-un comunicat de fațadă. În schimb, încă nu am uitat reacția fostului șef PDL, acum co-lider PNL, atunci când, la început de 2014, l-am sunat în ziua în care primarul său, Popuș de Sânmartin, s-a afișat pentru prima dată alături de Bolojan pentru a anunța intenția de fuziune. Ca să fiu diplomat în exprimare vă zic doar așa: n-a fost deloc încântat!
În schimb, văd că, după ce l-a anihilat (politic) pe fostul vice Mureșan, același tanc „rusesc” Bolojan îl atrage spre el și pe prefectul Pop. Ba mai și reușește să-l ridiculizeze, oarecum, pe liderul Mang al PSD Bihor, care se vede trădat, rând pe rând, de niște grei ai partidului. Cel puțin pe linie de unificare cu Sânmartinul. Pop s-a pronunțat clar în două publicații locale și a recitat o parte din poezia primarului orădean: municipiul nu se poate dezvolta pe bucăți. Nu degeaba l-a lăudat de mai multe ori Bolojan pe prefect spunând despre el că e „singurul PSD-ist care a făcut ceva pentru Municipiul Oradea”. Numa’ așa îl vom vedea pe Claudiu Pop din nou într-o funcție apropiată Municipalității (el a mai fost șef în Compania de Apă) sau, who knows, poate viceprimar liberal în mandatul 2016 – 2020.
Parcă mă conving că, până la venirea lui Ilie Bolojan, cel puțin în ultimul sfert de veac, Oradea a fost condusă de niște politruci (că tot îi place cuvântul actualului primar) puși numai pe șmenuri. Nimeni nu a pomenit până acum un an și câteva luni de fuziuni administrative cu comunele vecine în scopul bunăstării generale a plebei. De atunci, însă, zici că a fost descoperit elixirul bogăției, iar alchimiștii care îl produc, Popuș și Bolojan (și poate Pop de la Oșorhei), vor deveni sfinți în așteptare de statui. Toată lumea, brusc, jură pe unificare. Zici că i-a lovit divina inspirație administrativă. Nici urmă de dubii sau de semne reale de întrebare. Că ceea ce face PSD e o glumă! În aceste condiții, bravo PNL!
Revenind la Referendum, sunt sigur că cetățenii din Sânmartin vor merge la vot în cunoștință de cauză. Vor pune ștampila pe „Da” informați fiind că vor avea nu numai infrastructură edilitară demnă de un oraș european, dar și obligații adecvate. Îi văd deja pe oamenii de acolo încolonându-se fericiți pentru microciparea și declararea obligatorie a câinilor, iar la colectarea selectivă a deșeurilor cei din Sânmartin îi vor bate rapid pe actualii orădeni. Mai ales cei din Betfia și din Rontău. Că, nu-i așa, diversele Regulamente civilizate ale municipiului reședință de județ se vor aplica și acolo. Sau nu?
Una peste alta, va fi referendum. Pe mine, personal, chiar dacă risc să dezamăgesc, mă lasă rece. Sigur, sunt acel „muritor de foame” (recunoașteți sintagma, stimați lingăi care aveți o problemă cu subsemnatul?) care se opune dezvoltării, care nu vede marele bine ce ni se întâmplă etc. Da, eu sunt ăla care îndrăznesc să mai am și opinii din astea.
Nu vă spun nici să mergeți, nici să stați acasă. Dar cred că nu trebuie să mergeți pentru că vă cere primarul. Și nici să stați acasă pentru că v-o solicită alții. Dacă mergeți, faceți gestul în deplină cunoștință de cauză, pentru că așa considerați voi. Și încercați să priviți dincolo de sloganurile de pe materialele de propagandă pro sau contra.
Loading ...
