Actualizat ianuarie 28th, 2025 9:58 PM
Exista, in Parlament, o propunere legislativă de completare si modificare a Legii privind organizarea si funcționarea Curții de Conturi. Inițiativa privește două grupe de modificări: prima se referă la introducerea unor atribuții noi pentru instituție si pentru auditorii publici externi, angajați ai acesteia, iar a doua propunere vizează condiții noi de aplicare a răspunderii juridice pentru personalul de execuție respectiv pentru auditorii publici externi. Ambele idei își propun sa crească, așa cum rezulta din expunerea de motive, responsabilitatea instituției si a auditorilor in domeniul formarii si utilizării resurselor publice, respectiv o ” îmbogățire a rolului asumat in prezent de Curtea de Conturi cu acela de prevenire a neregulilor”.
Nu împărtășesc acest punct de vedere, ci cred ca prin aceste modificări ale actualei legi nu numai ca nu se va obține o „îmbogățire a rolului”, o creștere a eficientei activității instituției, dar se va schimba statutul acesteia, transformând o dintr una independenta, fără implicare in domeniul pe care-l auditeaza, intr-o structura cu atribuții manageriale specifice puterii executive. Acest lucru este in totala contradicție cu prevederile standardelor internaționale de Audit in domeniu. De fapt ideea de modificare, precum si modificările propuse au plecat de la o constatare pe cât de reala pe atât de supărătoare si urgentă in rezolvare: administratorii resurselor publice reclama o
implicare, peste limitele mandatului, a instituției in actul decizional al acestora, privind oportunitatea utilizării resurselor publice si, de asemenea, fapt deloc de neglijat, stabilirea de prejudicii nereale, o goana prea mare pentru acest tip de rezultate. Uneori se au in vedere domenii de audit nesemnificative si se aplica măsuri exagerate (vezi sume de bani dispuse a se retine din salariile foarte mici, din pensii sau ajutoare) Rolul instituției ar fi trebuit sa fie acela de a face propuneri de perfecționare a legislației. In aceste cazuri si in altele.
In opinia mea, nemulțumirile gestionarilor resurselor publice si chiar ale personalului care realizează astfel de misiuni de Audit sunt justificate. Si nu legea este, in primul rând, de vina aici. Este vorba de înțelegerea ei, de o anumită atitudine de tip profesional in aplicarea legii si a standardelor de Audit si, da, de unele necesare completări ale întregului cadru normativ in ce privește formarea, utilizarea si auditarea resurselor publice. Initiatorii actualelor propuneri de modificare ar trebui sa revină asupra lor si sa aibă in vedere o privire mai articulata, sistemica, asupra întregului cadru normativ de construcție, execuție si control a bugetului.In fapt, se propune ca activitatea de Audit a Curții de Conturi, sa fie completată cu aceea de a emite o „opinie”, ca răspuns la unele posibile solicitări ale administratorilor resurselor publice, in legătura cu modul de interpretare si aplicare a unor acte normative, incluzând aici legile, precum si actele normative emise de către Guvern. Aceasta opinie ar urma sa fie cenzurata de către organele judecătorești atunci când administratorii nu sunt de acord cu ea. In opinia noastră aceasta modificare ar implica instituția si activitatea de Audit in activitățile ce urmează sa fie auditate. In viziunea standardelor internaționale de Audit, elaborate de către INTOSAI, independența auditului asupra fondurilor publice este o cerința fundamentala. România este membra INTOSAI si de aceea si a propus si trebuie sa urmărească respectarea cerințelor de organizare si exercitare a auditului asupra fondurilor publice.
Prin emiterea acelei „opinii” auditorii se implica in activitățile pe care urmează sa le auditeze, situându se intr o reala situație de incompatibilitate, de amenintare a independentei, ca principiu fundamental in desfășurarea unei misiuni de Audit. Cum ar putea auditorii sa spună altceva, contrar „opiniei” transmise , dacă ulterior, cu ocazia exercitării auditului constata ca ea n a fost corecta? Pe de alta parte nu prea văd cum se vor descurca organele judecătorești atunci când vor fi sesizate sa judece o „opinie”. Las la o parte faptul ca instanțele judecatoresti sunt chemate sa se pronunțe asupra actelor adiministrative cu caracter de decizie obligatorie (hotărâri, decizii, ordonanțe, etc), dar apreciez ca la opinie ar trebui sa aibă dreptul oricine fără ca aceasta sa poată fi cenzurata. Este aici o păguboasă confuzie între „opinia” initiatorilor si „opinia de Audit” ca sintagma cu caracter strict profesional pe care o utilizează auditorii financiari. Sa o numim altfel? Da, dar oricum apare ca un act decizional care interferează cu activitățile ce urmează sa fie auditate. Si acest lucru nu trebuie sa se întâmple, dacă dorim sa respectam standardele internaționale de Audit. Principiul conform căruia „este mai eficient si mai ieftin sa previi decât sa corectezi”, invocat de către inițiatori, se poate verifica in condiții de succes numai cu o instituție de Audit asupra fondurilor publice cu o independența reala. Curtea de Conturi, așa cum este ea organizata, funcționând pe lângă Parlament, neimplicata in activitatea puterii executive, apare ca exercitand cea mai independenta activitate de Audit financiar.
A doua categorie de intervenții in corpul legii se referă la sporirea posibilităților de aplicare a răspunderii juridice in cazul auditorilor financiari publici. O prima constatare este aceea ca deși răspunderea juridică, sub toate formele sale, se aplica si in prezent, fie pe baza prevederilor din legea Curții, fie pe baza celor din alte acte normative, in propunerile de modificare si-au făcut loc precizări redundante cu privire la răspunderea juridică a auditorilor publici. In al doilea rând se constata o suplimentare a faptelor pentru care se aplica răspunderea juridică in cazul auditorilor. Astfel, se propune tragerea la răspundere a auditorilor dacă o instanța de judecăta a constatat ca
aceștia „si au depășit mandatul” sau când aceasta decide ca actul emis de Curtea de Conturi trebuie anulat. Instanța ar urma sa aibă competenta de a anula actele întocmite de către auditori dacă se constata „greșeli in exercitarea atribuțiilor legale” , iar ea ar putea fi sesizată ori de câte ori „entitatea auditată se considera vătămată intr un drept al sau sau intr un interes legitim”. Fără sa introducem detalii de natura juridică vom spune doar ca sancțiuni pentru greșeli profesionale se aplica numai in situațiile in care aceste greșeli au afectat patrimonial unitatea/persoana sau ele au caracter contravențional sau penal. Uzuale sunt si sancțiunile de natura disciplinara.Așa cum sunt formulate aceste propuneri, ele acorda mult prea mari posibilități celor nemulțumiți de constatările controlului de a se răzbuna pe cei care controlează si, de asemenea, este exagerata competenta organelor judecătorești de a desființa actele de control ale Curții. In aceste condiții ne putem aștepta la o descurajare a actorilor din domeniul auditului/controlului in realizarea atribuțiilor specifice.
Consider ca pentru realizarea dezideratului de creștere a responsabilității profesionale a auditorilor publici sunt suficiente actualele prevederi legale dacă ele sunt aplicate in mod profesionist. Pentru stimularea/constrângerea personalului de execuție si de conducere din cadrul Curții de Conturi in cresterea calității actului de control /Audit este necesar sa se găsească alte metode. Trebuie sa gândim cu responsabilitate la ceea ce națiunea își dorește din punct de vedere al disciplinei si rigurozității in activitatea financiară, dar si in legătura cu autonomia si spiritul democratic in care trebuie sa se desfășoare procesul de formare si utilizare a resurselor publice.
In opinia noastră este imperios necesar ca acest proiect de lege sa fie stopat. El va aduce prejudicii activității de control / Audit asupra resurselor publice. Se impune însă o revizuire a întregului cadru normativ referitor la procesul bugetar, incluzând desigur si controlul financiar. Curtea de Conturi trebuie sa rămână numai cu activitatea de Audit, care sa se exercite in stricta concordanța cu prevederile standardelor internaționale in domeniu. Alte acte normative, precum si atribuții ale unor structuri guvernamentale ar putea fi si ar trebui modificate sau completate. Poate ca un demers in acest sens ar trebui sa pornească de la Curtea de Conturi care are posibilitatea sa propună Parlamentului modificările necesare, după realizarea unei dezbateri si analize cu toți factorii implicați, inclusiv cei politici.
Prof. univ. dr. Ioan Gh. Țara (fost şef al Camerei de Conturi Bihor)
Loading ...
