Actualizat noiembrie 21st, 2024 10:53 AM
Există o lege în vigoare conform căreia nu ai voie să beneficiezi de locuință de la Stat dacă, în trecut, ai avut una proprietate personală și ai pierdut-o. Cu alte cuvinte, Primăria Oradea, de exemplu, nu poate repartiza o asemenea casă, nici dacă ar avea, oamenilor care au rămas pe drumuri din locuințele proprii, indiferent de motivul pierderii acoperișului de deasupra capului. Teoretic, este corect: dacă ai fost atât de inconștient sau iresponsabil încât să te joci cu propria ta casă, meriți să devii homeless și să te plimbi din chirie în chirie. Dacă ai bani!
Fără să contest că, mai ales în lumea în care trăim, cele mai importante lucruri sunt să ai unde locui și să ai ce lucra – deci nu te juca cu casa și cu locul de muncă! – consider că ar merita ca subiectul să fie aprofundat. Și, eventual, că tot avem parlamentari, schimbată legea. A fost de ajuns să cunosc povestea unei „tanti” pentru a mă gândi la situația celor care au rămas fără locuință. A celor care dorm pe unde apucă, dar nu pentru că foștii proprietari și-au redobândit casa naționalizată și nici pentru că vreo primărie i-a dat afară din cauză că nu și-au plătit utilitățile.
„Tanti” există. Timp de câteva zile, a fost întâlnită într-o unitate spitalicească din Oradea, femeia profitând de bunăvoința celor de acolo care i-au permis să doarmă la căldură și, uneori, să petreacă în interior și orele zilei, mai ales în perioada geroasă care tocmai a trecut. E orădeancă, probabil pensionară, și spune că și-a pierdut locuința în urma unei escrocherii. Din cauza unui cămătar. Personaj care i-a dat niște bani, dar i-a pus o dobândă gigantică, gajul fiind casa. Nu-i așa că vă sună cunoscut? Iar acești oameni care te „ajută” cu bani nu stau la povești: n-ai plătit, ți-au luat casa și te-au azvârlit în stradă. Nu-i interesează câți ani ai, dacă ești bolnav, dacă ai sau nu rude. Te-au „făcut”, vorba aia!
„Tanti” este o „cerșetoare” blajină, liniștită și îngrijită (în măsura posibilităților). Managerul bihorstiri.ro i-a dus de mâncare de mai multe ori în luna februarie, întâlnind-o în același loc: la intrarea într-o zonă în care se tratează urgențe medicale. Orădeanca respectivă nu se plânge și nu cere nimic. Chiar și cu ceea ce i se oferă e selectivă, însă nu pentru că e fițoasă. Nu. Motivul pentru care, de exemplu, nu a vrut să accepte un flacon cu apă minerală a fost că ea oricum nu bea mai mult de două – trei înghițituri, iar apoi își vede de drum și nu poate să care greutate cu ea. Are o plasă cu niște haine și, uneori, cu ceva de-ale gurii. Pentru ea și în mod cert pentru alții în situația ei, Azilul de Noapte nu e o soluție. „Tanti”refuză să i se facă public cazul pentru că zice că în mod cert sunt oameni care o duc și mai rău decât ea. Și totuși…
În timp ce, parcă, o și vedeam târându-și după ea puținele lucruri care i-au rămas după ce cămătarul a lăsat-o pe drumuri (mă și întreb ce disperare o fi cuprins-o de a fost de acord să își joace locuința?), mi-am amintit de pompoasele planuri de dezvoltare ale Oradiei. De zecile de milioane de euro pe care încercăm să le atragem pentru șosele, poduri, pasaje și centre intermodale. Nici din greșeală, în strategiile elaborate (sau în curs de elaborare) nu figurează o investiție gen clădire de garsoniere pentru cei mai năpăstuiți orădeni. Pentru cei care, de multe ori doar parțial din vina lor, rămân sub cerul liber. Social? Ce-i ăla? Seamănă cu socialismul, deci PSD-ul. Deci nu e bun!
Dincolo de un potențial electoral, conducerea orașului ar putea să se gândească și la faptul că până și în țările europene mult mai dezvoltate sunt puse pe hârtie planuri pentru sprijinirea acestui tip de cetățeni. Și ei sunt oameni, chiar dacă, deseori din cauza nepăsării celor care dețin Puterea, aceștia par să semene mai mult cu animalele. Doar că animalele nu prea-și lasă semenii în afara vizuinei în caz de furtună de zăpadă. Chiar așa de răi ne-a făcut capitalismul ăsta necruțător?
„Prin noi înșine” – spune sloganul unui partid care, întâmplător, conduce acum Oradea. Uneori, pentru ca pescarul să își poată procura hrana el singur, el are nevoie de cineva care să-l ajute cu o undiță nouă. Pentru că, poate, pe cea veche a pierdut-o în timp ce încerca să scoată la mal o ființă care era în prag de înec…
foto – Mirela Baneș
Loading ...
