Joi, 6 aprilie la ora 19, publicul meloman este invitat la Filarmonica de Stat Oradea, pentru a lua parte la concertul intitulat „Brahms & Ligeti”. Evenimentul muzical va avea loc la sala de concerte Enescu-Bartók și îi va avea ca protagoniști pe solistul Alexandru Tomescu la vioară, alături de dirijorul Romeo Rîmbu și Orchestra Filarmonicii de StatOradea. Programul inedit propune trei stiluri componistice extrem de diferite: din creația lui Johannes Brahms: „Concert pentru vioară și orchestră în Re Major, op.77”, o lucrare care rezonează intens cu epoca contemporană: „Concert românesc” de György Ligeti și în încheiere „Morceau symphonique” din Poemul simfonic „Redemption” FWV 52 de César Franck. Niciuna dintre cele trei lucrări nu poate fi asemănată cu alta și tocmai această diversitate reprezintă pensula cu care se pictează tabloul unei seri muzicale speciale.
„Concertul pentru vioară și orchestră în Re Major, op.77” de Johannes Brahms este unicul său concert dedicat acestui instrument solistic. Brahms l-a compus în anul 1878 și l-a dedicat prietenului său, violonistul Joseph Joachim. Acesta îl consideră unul dintre cele patru mari concerte de vioară, compuse în spațiul german. Lucrarea lui Brahms este considerată cea mai „serioasă” dintre ele, la care se alătură grandiosul „Concert în Re Major, op. 61” de Ludwig van Beethoven, cel mai bogat și seducător dintre ele este „Concertul nr. 1, op. 26” de Max Bruch și cel mai interiorizat și mai sensibil, „Concertul în mi minor, op. 64” de Felix Mendelssohn.
Așa cum era de așteptat, premiera concertului lui Brahms l-a avut ca protagonist pe Joseph Joachim. Solistul a concertat la Leipzig la 1 ianuarie 1879, iar la pupitrul orchestral s-a aflat Johannes Brahms. Joachim a fost cel care a insistat ca premiera să fie deschisă cu o lucrare deja consacrată, respectiv concertul beethovenian mai sus menționat. Brahms a fost de părere că s-ar fi cântat „prea mult Re Major” (ambele lucrări sunt scrise în această cheie), însă Joachim a afirmat faptul că prezintă două lucrări diferite prin faptul că una este deja cunoscută, iar cea de-a doua este proaspăt compusă și aparține unui compozitor care avea reputația de a compune piese dificile.
Cele două concerte prezintă și câteva asemănări, cea mai evidentă fiind următoarea: după introducerea orchestrală, vioara intră alături de timpani. În mod vizibil, această idee componistică este un omagiu adus lui Beethoven, care folosește instrumentul de percuție în mod nefiresc în concertul său. Publicul a fost foarte încântat de concertul lui Brahms, în ciuda faptului că reacțiile critice au fost împărțite. Din cauza dificultății lucrării, Henryk Wianwski a considerat-o „imposibil de cântat”. Cu toate acestea, concertul a traversat cu succes decadele următoare, un rol important în perpetuarea acestuia avându-l Joseph Joachim. Trei dintre elevii acestuia au făcut tot posibilul ca această lucrare să nu se piardă. Nivelul calitativ înalt și dificultatea sa au făcut ca piesa să fie redată și în cultura contemporană: fragmentul al treilea din concert a fost folosit în filmul „There Will Be Blood” din anul 2007, în regia lui Paul Thomas Anderson.