În județul Bihor, dar și în restul țării situația din domeniul agriculturii a ajuns una critică. Fermierii noștri au ajuns să cumpere porumb pentru a plăti arenda terenurilor pe care seceta le-a lăsat fără recoltă. Oamenii au suportat cheltuielile unui an de muncă, iar acum trebuie să achite datorii din venituri care nu mai există. Pentru unii dintre ei, următoarea scadență poate însemna chiar pierderea utilajelor sau închiderea fermei.
Conform reprezentanților Direcției pentru Agricultură Bihor și agricultorilor din mai multe localități citați de mass media locală, în Bihor, aproximativ 40.000 de hectare au fost cultivate cu porumb în acest an, față de circa 70.000 în anul precedent. Reducerea suprafeței cultivate, din păcate, nu a reușit să-i protejeze pe fermieri. Gradul de afectare raportat este între 70 și 100%, iar în puținele zone unde s-a putut recolta au fost obținute numai 350 kg/ha, față de aproximativ 6 tone într-un an normal. Au fost relatate cazuri în care, inclusiv, investiții de aproximativ 4.000 lei/ha au fost pierdute integral. Aceste pagube majore se suprapun peste pierderile de la culturile de grâu, unde fermierii bihoreni estimează diminuări ale producției de 40-50% și pierderi de circa 3.500 lei/ha.
Consecințele secetei ajung și în fermele zootehnice. Agricultorii au recoltat anticipat porumbul pentru însilozare, iar unii crescători declară că vor fi nevoiți să vândă animale după epuizarea furajelor. În același timp, fermierii care datorează arenda în produse ajung să cumpere cerealele pe care propriile terenuri nu le-au mai produs. Ei încearcă astfel să acopere ratele la creditele pentru utilaje și obligațiile către furnizori.
În spatele acestor cifre și statistici se regăsesc foarte multe familii care trăiesc din agricultură și exploatații construite în zeci de ani de muncă. Un fermier din sud-vestul județului Bihor descrie situația fără ocolișuri: „Banii s-au dus și n-avem absolut nimic”.
Guvernul demis de ”dreapta” care încă mai conduce România, din păcate, își arată și în acest domeniu incapacitatea. Din nefericire pentru oameni! În timp ce pierderile acestui an se acumulează, sprijinul pentru pagubele din anul trecut întârzie. Fermierii nu știu când primesc banii și dacă aceștia îi mai pot ajuta să-și continue activitatea. Recunoașterea publică a pericolului de faliment ar obliga ministerul de resort să prezinte măsuri aplicabile imediat. Doar că aceasta întârzie…
O asemenea întârziere arată distanța dintre prioritățile guvernării de ”dreapta” și nevoile reale ale satului românesc. Disciplina bugetară este importantă, însă nu poate justifica abandonarea unor oameni și a unor afaceri viabile, lovite de o calamitate. Închiderea lor ar însemna adevărate drame umane, locuri de muncă pierdute, venituri mai mici în comunități și reducerea producției agricole. Costurile acestei pasivități guvernamentale sunt îndurate de oameni nu doar acum, dar vor fi suportate mult timp după încheierea secetei.
Ca parlamentar PSD, solicit guvernanților aflați încă în funcții să asigure despăgubirile necesare pentru agricultori, astfel încât sumele acordate să fie raportate la pagubele constatate, cu un calendar clar de plată, precum și deblocarea ajutoarelor aferente anului precedent. Este nevoie de măsuri urgente pentru suspendarea temporară a executărilor silite și reeșalonarea datoriilor fermierilor afectați, cu reguli transparente pentru credite, leasing și obligațiile către furnizori. Este necesară și finanțarea din partea statului român a următoarei campanii agricole, prin instrumente de garantare și perioade de grație adaptate veniturilor din agricultură. Fermele zootehnice au nevoie și ele de sprijin pentru procurarea furajelor, înainte ca vânzarea animalelor să devină singura soluție de supraviețuire.
Pe termen lung, Bihorul dar și toate celelalte județe afectate de secetă și arșiță au nevoie de investiții în irigații, acolo unde există resurse de apă, și de sprijin pentru adaptarea culturilor la noile condiții climatice. Riscul repetării pierderilor și în anii care vin cere o politică agricolă autohtonă care să reducă cât mai mult vulnerabilitatea fermelor.
În aceste condiții, solicit guvernului interimar și demis de parlament să acționeze cu responsabilitate și celeritate pentru a evita situațiile în care despăgubirile să ajungă la oameni după executarea utilajelor sau lichidarea efectivelor de animale. Trebuie acționat acum, înainte de a fi prea târziu! Fermierii României trebuie ajutați de stat cât încă își pot continua munca.