Actualizat noiembrie 21st, 2024 5:37 PM
Ce n-a reușit Năstase cu Guvernul PSD, reușește Ponta cu Guvernul PSD/PNL. Primul pas către distrugerea portocaliilor a fost făcut. Fără îndoială, este cel mai slab rezultat obținut de PDL (și) în județul Bihor, un scop (mai mult sau mai puțin ascuns) începând să fie parțial atins. Trendul de apus al soarelui democrat-liberal nu putea fi contracarat nici dacă filiala bihoreană era la fel de tare ca și în perioada de aur din epoca Filip. Ura românilor la adresa celor care le-au tăiat lefurile, pensiile și alocațiile a fost un foarte bun catalizator pentru concurența politică în ascensiune, USL.
Pedeliștilor nu le vine să creadă ce recoltă slabă de voturi au avut în urma alegerilor din 10 iunie, chit că nici ei nu aveau cum să creadă că vor câștiga Primăria Oradea. Și poate că nu credeau cu adevărat nici în victoria lui Radu Țîrle la județ. Concluzia: 3 democrat-liberali în Consiliul Local Oradea și 7 în Consiliul Județean. Restul este istorie. Căderea, poate, nu era la fel de mare în cazul în care filiala avea o conducere adevărată de tip mână de fier. Dar, oricine orice ar spune, PDL Bihor nu a mai avut așa ceva de când Petru Filip a decis că preferă Parlamentul European în locul Primăriei Oradea.
Radu Țîrle și Mihai Groza nu sunt vinovați pentru înfrângerea usturătoare. Ei sunt, oarecum, victime anunțate ale unui război în care pedeliștii bihoreni nu au avut pe cine altcineva trimite. Mă refer la funcțiile pe care cei doi le-au vizat. Degringolada din tabăra pedeliștilor bihoreni a fost evidentă încă de după alegerile din decembrie 2010, când echipa deputatului Ștefan Seremi care, by the way, a dispărut din peisaj (încă nu și din partid) cam de multișor. Nu a fost foarte prezent nici în perioada în care a îndeplinit rolul de președinte de filială. Chiar și Vasile Blaga i-a reproșat că nu prea a apărat partidul atunci când Guvernul Boc a luat măsurile „dure dar necesare”. Iar dacă timiditatea liderului de filială o cuplăm cu tăierea (la figurat a) limbilor consilierilor locali orădeni și a celor județeni ai PDL („suntem singurul partid de Opoziție locală” – mai țineți minte?), nu mai e de mirare că alegătorii nu au pus botul la subita vitejie a partidului și la soluțiile mai puțin dureroase pentru Oradea. Și, aparent, nu i-a interesat nici de cel care le-a apărut în față (încă din mandatul de președinte de județ) precum cinstea întruchipată sau ca și cavalerul alb care luptă cu balaurul-lipitoare Beniamin Rus care suge banul public până la epuizarea stocului.
PDL Bihor se află în fața unui moment de purificare interioară. Una amplă. Așa cum, la București, nu ajunge că Elena Udrea a demisionat de la șefia organizației, tot așa nu va însemna nimic dacă Ionel Avrigeanu renunță la funcția de președinte interimar și dacă Dorin Corcheș părăsește postul de lider la Oradea. Cei 4 ani de Opoziție care urmează (cel puțin pe plan local) pot fi folosiți în mod util pentru o metamorfoză. Pentru ca fosta forță politică să poată spera – dacă se mai vrea așa ceva – la o prestație mai adevărată în următoarea campanie electorală din 2016.
În principiu, antrenamentul cu public va fi scrutinul electoral din 2014, iar timpul trece repede. Sau poate democrat-liberalii vor dori să stea și să spere că USL se va destrăma în timp util întru refacerea forțelor portocalii?
Loading ...
