Actualizat martie 3rd, 2025 3:29 PM
| Joi, 6 martie 2025, ora 19:00
Filarmonica de Stat Oradea Sala de concerte „Enescu – Bartók” Concert Simfonic Dragoste și strălucire în armonie Dirijor: Mihaela Cesa Goje Solist: Octavian Lup – Violoncel Orchestra Filarmonicii de Stat Oradea
În program:
Gabriel Faure – Suita „Pelleas si Melisande” Josepf Haydn – Concertul nr. 1 în Do Major *** Gustav Mahler – Adagietto din Simfonia nr 5 Pyotr Ilyich Tchaikovsky – Uvertura fantezie “Romeo și Julieta”
|
| Seria concertelor care elogiază dragostea continuă și în luna martie. Primăvara aduce cu ea armonie în natură și face ca totul să înflorească și să strălucească din nou. Puterea primăverii creează din nou și armonia dintre om și natură, legătura fără de care viața nu ar putea exista. Toate aceste daruri ale anotimpului renașterii o fac să devină o adevărată sărbătoare. Aceasta se împletește cu o altă celebrare, prezentă în toată lumea: Ziua Femeii. Prin delicatețea și frumusețea ei, femeia se aseamănă cu primăvara și poate tocmai de aceea, această zi de sărbătoare a fost desemnată în 8 martie.
Primăvara și dragostea se îmbină armonios în concertul Filarmonicii de Stat Oradea de joi, 6 martie, ora 19.00, la sala de concerte „Enescu – Bartók”. Acesta se intitulează Dragoste și strălucire în armonie și este compus din piese reprezentative, care trezesc în sufletul uman cele mai nobile sentimente. Dragostea nu poate fi exprimată mai frumos decât prin faimoasele povești dintre Pelléas și Mélisande și mai ales Romeo și Julieta. Concertul va fi deschis cu prima dintre cele două, respectiv Suita Pelléas și Mélisande, urmată de Concertul de violoncel nr. 1 în Do Major de Joseph Haydn. Partea a doua va începe cu una dintre cele mai emoționante partituri care s-au scris vreodată: Adagietto din Simfonia nr. 5 de Gustav Mahler. În finalul concertului, Orchestra Filarmonicii de Stat Oradea va reda frumoasa, dar tragica poveste dintre protagoniștii lui Shakespeare, pe notele lui Piotr Ilici Ceaikovski: Uvertura – fantezie „Romeo și Julieta”. Concertul în care dragostea și armonia vor străluci pe acordile primăverii, va fi condus de Mihaela Cesa-Goje și îl va avea ca solist pe violoncelistul Octavian Lup. Pelléas et Mélisande, op. 80 este o suită compusă de Gabriel Fauré, pe baza muzicii incidentale din piesa de teatru cu același nume, ce aparține lui Maurice Materlinck. Fauré a fost primul compozitorul care s-a inspirat din drama lui Maeterlinck pentru a exprima prin muzică povestea celor doi îndrăgostiți. După el au urmat Claude Debussy, care a compus o operă cu același titlu, Arnold Schönberg un poem simfonic și Jean Sibelius, la fel ca Fauré, o suită pentru muzica incidentală a piesei de teatru. Toate cele patru lucrări au fost compuse la începutul secolului XX. Piesa simbolistă a lui Maurice Materlinck a avut premiera în anul 1893 la Théâtre des Bouffes-Parisiens din capitala franceză. Însă, Fauré a început să compună suita pentru punerea în scenă a producției londoneze a piesei, în anul 1898. Compozitorul a avut la dispoziție destul de puțin timp pentru a adapta muzica piesei de teatru și din acest motiv a folosit materiale muzical din alte piese pe care le-a lăsat nefinalizate în trecut. De asemenea, a cerut ajutorul elevului său, Charles Koechlin, pentru a orchestra partitura. Abia mai târziu, având finalizată muzica incidentală a piesei de teatru, Fauré a compus o suită formată din patru părți, pe care a și orchestrat-o. Compozitorul a schițat o scurtă suită orchestrală după reprezentațiile londoneze ale piesei. Pentru orchestrație, a folost ca punct de pornire partitura lui Koechlin, însă a scris o orchestrație proprie. Inițial, aceasta era scrisă pentru doi flauți, un oboi, doi clarineți, un fagot, doi corni, două trompete, timpani, harpă și cvartet de coarde. Însă, rezultatul final a cuprins o orchestră mai mare, având în plus mai multe corzi, câte un oboi și un fagot și încă doi corni. De asemenea, multe pasaje au fost rescrise și mai ales punctele de tensiune maximă din mișcarea întâi, a treia și a patra. La prima reprezentație a suitei, aceasta avea doar trei părți: Prélude, Fileuse și La mort de Mélisande. În forma aceasta a fost prezentată la premiera de la Concerts Lamoureux, în februarie 1901. Fauré nu a fost mulțumit de reprezentație și i-a spus soției sale faptul că dirijorul, Camille Chevillard, nu a înțeles pe deplin muzica. Ulterior, compozitorul a adăugat încă o mișcare: Sicilienne. Această versiune a suitei a fost publicată în 1909. Uneori, lucrarea este prezentată cu încă un fragment în plus, respectiv Cântecul Mélisandei, în orchestrația lui Koechlin. Partitura finală a suitei este alcătuită din patru părți: Prélude Fileuse Sicilienne La mort de Mélisande Ultima parte a lucrării a fost interpetată la înmormântarea compozitorului, în anul 1924. |
Loading ...
