Actualizat decembrie 26th, 2024 10:56 PM
Colectivul Teatrului Regina Maria deplânge trecerea la cele veșnice a îndrăgitului actor Ion Ruscuț, care s-a stins din viață cu câteva zile înainte de a împlini 68 de ani.
Ion Ruscuț va rămâne mereu în amintirea noastră atât ca actorul care își făcea meseria cu seriozitate și generozitate, cât și ca omul blând, cald și cu un simț al umorului greu de egalat, alături de care am construit aminitiri prețioase.
S-a născut în satul Tăut din Județul Bihor în 26 septembrie 1955. A urmat studii de specialitate la Institutul de Teatru „Szentgyorgy Istvan” din Târgu-Mureş, unde a absolvit în 1980. Din 1983 a dat viață multor personaje pe scena teatrului orădean, dintre care amintim:
George în OMUL CARE A VĂZUT MOARTEA de Victor Eftimiu
Gonzague în DONA JUANA de Anca Visdei
Ichim în STEAUA FĂRĂ NUME de Mihail Sebastian
Titi Vasilescu în VIS DE DRAGOSTE (VIS DE SECĂTURĂ) de Mircea Ştefănescu
Roberto în LA GRANDE MAGIA de Eduardo de Filippo, regia artistică Alexandru Colpacci
Popescu în O SCRISOARE PIERDUTĂ de I.L. Caragiale, regia artistică Cristian Ioan
Mitru/Hoț în BALTAGUL, adaptare după Mihail Sadoveanu, regia artistică Andrei Mihalache
Bromden în ZBOR DEASUPRA UNUI CUIB DE CUCI, adaptare de Dale Wasserman după Ken Kesey, regia artistică Marius Oltean
Ionescu în ŢIGANIADA, dramatizare de Radu Macrinici după Ion Budai-Deleanu, regia artistică Sorin Militaru
Polonius în ÎN INIMA NOPȚII – EPISODUL HAMLET, un scenariu de Gavriil Pinte, cu inserții de George Banu și Monique Borie, regia artistică Gavriil Pinte
Firs în LIVADA DE VIȘINI, de A.P. Cehov, regia artistică Alexandru Dabija
Marc Dujardin în ARTA ADULTERULUI, de Pierre Chesnot, regia Daniel Vulcu
A jucat cu plăcere și în spectacole pentru copii, cum ar fi „Fetița cu chibrituri”, „Croitorașul cel Viteaz și Hainele cele noi ale Împăratului” și „Micul Prinț”.
A jucat și în filmele Morgen (2010) și Berliner (2020) ale regizorului Marian Crișan.
Vocea lui inconfundabilă este recunoscută de toți copiii care au crescut cu desene animate dublate la studioul din Oradea, unde a fost atât actor, cât și regizor de dublaj.
Înmormântarea va avea loc vineri, 8 septembrie, la ora 14:00, în satul Tăut.
Odihnă veșnică!
IN MEMORIAM ION RUSCUȚ
„Cum, oare, dacă nu cu imensă părere de rău, ne despărțim de un alt coleg și prieten drag? În ultimii ani ne-au părăsit George Voinese, Tiberiu Covaci , iar acum, la început de stagiune, pleacă, în mare grabă, Ion Ruscuț.
Ion a venit la Oradea de la absolvire și, iată, a rămas în teatru, până la anii pensionării. A venit atunci, un tânăr înalt, frumos, plin de vigoare, de talent și de dorință de afirmare. L-a prezentat profesoara lui, regizoarea Zoe Anghel Stanca, spunându-ne cât l-a susținut pe ardeleanul venit la examen să-și încerce norocul. Ne-a spus atunci, celor din teatru, cum e cu talentul și cu munca la scenă, pe brânci, cu dăruirea și cu norocul. Cu șansa întâlnirii perfecte între talentul cu care se naște un tânăr și cu ceea ce-i adaugă mai apoi, prin pregătirea permanentă: lecturi, condiție fizică și aport psihic.
Atent și el la vorbele profesoarei, a început să joace, cizelând atent, roluri episodice, dar netrecând vreodată neobservat prin scenă. Bine făcut, cu o voce frumos timbrată, Ion era destinat rolurilor de flăcău frumos. Îl așteptau, cine știe, poate câteva personaje din zona inimii albastre… N-a fost să fie. El a rămas la roluri de mică întindere, dar bine construite. A recitat atât de frumos poeziile lui St. Aug. Doinaș, într-un spectacol faimos prin unicitatea lui, a construit atent câteva personaje sub atenta sfătuire profesională a regretatului regizor Sergiu Savin, a lui Alexandru Colpacci, Dan Alecsandrescu, Victor Ioan Frunză, Szombat Gille Otto.
Dar într-o zi, binecuvântată zi, Ion și-a găsit o nouă profesie din sfera largă a artelor spectacolului: filmul de animație, post sincronul etc. A jucat mult, numeroase personaje care i-au încântat și vor continua să-i încânte pe cei mici încă multă vreme de acum înainte. Personajelor sale, din cele mai diferite sfere, le-a adăugat sensibilitate și umor. Un umor cu care-și încânta colegii, la repetiții, aducând un zâmbet pe fețele, uneori obosite ale colegilor. Colegi tineri pe care a apucat să-i și aducă sub umbrela lui profesională, semnând regia post sincron a multor filme. A fost șansa lui, așa cum spunea profesoara…
Ion s-a grăbit să plece. În aceste ultime zile, când pierdea lupta cu viața, să ne imaginăm că el, un om de o bunătate rară, de un firesc și o simplitate elegant impusă, de o căldură sufletească aparte, de o generozitate greu de găsit la semenii noștri, ne sfătuiește să nu uităm vorbele înțelepte ale Ecleziastului, să nu plângem, ci să-l păstrăm în inimile noastre, cât putem mai mult.
Fie-i somnul etern lin, ca adierea aripii pescărușului cehovian!”
Loading ...
