Tragismul a fost ilustrat de către mulți compozitori de-a lungul veacurilor, însă compozitorii romantici l-au expus din abundență în creația lor și l-au adus la niveluri foarte înalte de intensitate. „Serată muzicală tragică” este titlul concertului care va fi adus în fața publicului la data de 11 mai, ora 19, în sala de concerte „Enescu – Bartók”. Filarmonica de Stat Oradea a pregătit un program care evidențiază tragismul romantic în lucrările: Uvertura „Hebridele” op. 26 de Felix Mendelssohn-Bartholdy, „Concertul pentru violoncel în mi minor, op. 85” de Edward Elgar și Simfonia nr. 4 „Tragica” în do minor, D 417 de Franz Schubert. În interpretarea celor trei lucrări simfonice, Orchestra Filarmonica de Stat Oradea va fi condusă de către maestrul Róbert Farkas, iar concertul lui Elgar îl va avea ca protagonist pe violoncelistul Ovidiu Lup.
„Hebridele” reprezintă un arhipelag aflat în apropiere de coasta vestică a Scoției. Insulele sunt împărțite în două grupe, în funcție de distanța la care se află față de țărm, respectiv Hebridele Interioare și Exterioare. Titlul lucrării lui Mendelssohn nu este deloc întâmplător, deoarece compozitorul a fost impresionat de insulele scoțiene și a denumit lucrarea după vizitarea acestora. Uvertura concertantă a fost scrisă în anul 1830 și revizuită doi ani mai târziu. În mod frecvent este considerată un poem simfonic timpuriu.
Felix Mendelssohn a făcut o excursie pe insula scoțiană Staffa în anul 1829, insulă care este cunoscută pentru Peștera Fingal și stâncile de bazalt. Este consemnat faptul că imediat după ce a vizitat insula, compozitorul a scris tema introductivă a uverturii. Într-o primă fază, Mendelssohn a denumit-o „Zur einsamen Insel (Pentru Insula Singuratică)”, dar apoi a modificat titlul, scriindu-l pe cel pe care îl cunoaștem astăzi. Totuși, titlurile cu referire la insula scoțiană nu au fost abandonate atât de ușor, deoarece în 1834, atunci când editura „Breitkopf & Härtel” a publicat lucrarea, a fost prezentată sub numele „Fingalshöhle (Peștera Fingal)”. Denumirea a provocat confuzie în lumea artistică, prin urmare a fost stabilit titlul „Hebridele”, care nu a mai fost schimbat niciodată.
Fiind o uvertură de concert, „Hebridele” nu precedă o operă, ci este o lucrare de sine stătătoare din perioada Romantică. A fost dedicată Prințului Moștenitor al Prusiei, Frederick Wilhelm al IV-lea și a fost inclusă în repertoriul tuturor orchestrelor mari din lume, ca fiind o lucrare de referință. În 10 ianuarie 1833 a avut loc premiera lucrării la Berlin, sub bagheta lui Mendelssohn. Aprecierea nu a venit doar din partea publicului, ci și din partea altor compozitori, precum Johannes Brahms. Ani mai târziu, atunci când a avut ocazia să o asculte, compozitorul german a declarat faptul că ar renunța la tot ce a scris, pentru a reuși să compună o lucrare atât de bună, precum uvertura „Hebridele”.
Lucrarea este scrisă în si minor și conține două teme principale. Tema introductivă este expusă de către viole, violoncele și fagoți și este o temă lirică, care sugerează puterea și frumusețea uimitoare a peșterei. Totodată, dezvoltă sentimente de singurătate și solitudine. Tema secundară încearcă să ilustreze marea, împreună cu valurile care se rostogolesc.