Joi, 20 aprilie, la ora 19, publicul orădean este invitat la sala de concerte „Enescu – Bartók”, unde va avea loc concertul intitulat „Exuberantia”. Filarmonica de Stat Oradea propune așadar un program exuberant pentru evenimentul muzical de la mijlocul primăverii. Termenul „Exuberantia” provenit din limba latină definește cu precizie repertoriul italian selectat pentru concertul menționat: Piesele simfonice sunt caracterizate prin bogăție de imagini și mijloace de expresie, sunt însuflețite și pot exprima un amalgam de sentimente, aduse peste limita obișnuinței. Doar muzica italiană este cea care poate să abunde de atât de multă vivacitate, expresivitate și sentimente intense. Prin urmare, lucrările care se vor dovedi a fi atât de expansive și expresive sunt următoarele: „Simfonia nr. 23 în re minor G517 (op. 37 nr. 3) de Luigi Boccherini, „Concert pentru contrabas și orchestră nr. 2 în si minor” de Giovanni Bottesini și „Simfonia nr. 4 „Italiana ” în La major, op. 90” de Felix Mendelssohn-Bartholdy. Alături de Orchestra Filarmonicii de Stat din Oradea, se va afla Antonio Sekaci la contrabas și Mihnea Ignat la pupitrul dirijoral.
Ridolfo Luigi Boccherini a fost un compozitor și violoncelist italian, care a trăit între anii 1743-1805. A compus în epoca Clasicismului, iar stilul său a fost unul galant, de curte, chiar dacă maturizarea sa muzicală a avut loc departe de marile centre muzicale europene. Lucrările sale cele mai cunoscute sunt Menuetul din „Cvintetul de coarde în Mi Major, op. 11, nr. 5” și „Concertul pentru violoncel în Si bemol Major”.
Boccherini s-a născut într-o familie de muzicieni din orașul Lucca, fiind fiul lui Leopoldo Boccherini, care cânta la violoncel și contrabas. A învățat să cânte la violoncel de la tatăl său, aprofundând apoi instrumentul la Roma. În 1757, s-a stabilit la Viena, alături de tatăl său, în calitate de muzicieni la curtea de la Burgtheater. Patru ani mai târziu s-a mutat în Spania, mai întâi la Madrid, apoi la Arenas de San Pedro, un oraș mic din Munții Gredos. Aici, Boccherini a compus majoritatea lucrărilor sale importante. După pierderea celor două soții și a celor patru fiice, Boccherini s-a stins din viață în anul 1805, fiind înmormântat la Madrid și adus în orașul său natal, Lucca, după mai bine de un secol.