Actualizat noiembrie 23rd, 2024 9:40 PM
Timp de trei zile, în perioada 23 – 25 septembrie 2022, cinci filme documentare artistice din selecția ediției a 15-a a Festivalului Internațional de Film Documentar și Drepturile Omului – One World România – vor fi proiectate în Oradea, la Fix Makerspace, Palatul Episcopal Romano-Catolic, Strada Șirul Canonicilor 2, intrarea Decebal. Fiecare proiecție va fi urmată de o dezbatere cu invitații evenimentului, într-un dialog deschis publicului.
Accesul la proiecții este gratuit, în limita locurilor disponibile. Vă așteptăm: https://www.facebook.com/events/3294284624178095
În deschiderea evenimentului, vineri, 23 septembrie 2022, ora 18:30 va fi prezentat filmul „The Earth is Blue as an Orange” din Ucraina, iar imediat după proiecție regizoarea ucraineană Iryna Tsilyk va fi alături de public online pentru un dialog moderat de Răzvan Marchiș, fondatorul MA Hub și coordonator Kinedok Oradea. Discuția va avea loc în limba engleză. Filmul a fost premiat la prestigiosul Sundance Film Festival în 2020.
Sâmbătă, 24 septembrie 2022, ne întâlnim de la ora 15:30 cu criticul de film Andreea Chiper și Andrei Acs, specialist în politici publice de mediu și arii protejate pentru a urmări și discuta „Taming the Garden” din Georgia, de asemenea prezentat în premieră la Sundance Film Festival 2021. De la ora 18:30 continuăm cu filmul „I am free”, marele câștigător al festivalului One World Romania 2022, iar mai apoi regizoarea Laure Portier din Franța va fi prezentă online pentru o sesiune de întrebări și răspunsuri, moderată de Andreea Chiper, critic de film.
În ultima zi a evenimentului, duminică, 25 septembrie 2022, de la ora 15:30 va fi prezentat filmul argentinean „Splinters”, câștigătorul Mențiunii Speciale a Juriului la One World Romania 2022, iar Zoltán Pásztai, director general la EcoBihor și Andrei Acs, membru al grupului pentru schimbări climatice din cadrul Administrației Prezidențiale vor elucida câteva aspecte legate de mediu abordate în film.
„The Balcony Movie” din Polonia va încheia evenimentul, proiecția începând la ora 18:30, urmată de o discuție cu antropologul Bogdan Iancu și psiholoaga Carmen Hortensia Bora.
Evenimentul este organizat de Asociația One World Romania împreună cu partenerii locali Fundația Comunitară Oradea, Centrul Europe Direct Oradea, KINEDOK, Visit Oradea și este co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național.
Programul complet al evenimentului, invitați și detalii despre filme
Vineri, 23 septembrie 2022, orele 18:30 – 21:00
The Earth is Blue as an Orange (2020, Ucraina, Lituania, 74 min.) – Regia Iryna Tsilyk
*Proiecție urmată de o discuție online cu regizoarea Iryna Tsilyk din Ucraina, moderată de Răzvan Marchiș (MA hub și Kinedok Oradea)
Un cineast contemporan nu are cum să-și îndrepte camera asupra unei scene de război fără să conștientizeze că imaginile produse vor fi înghițite de un flux de imagini aproape identice, ce documentează violențe și distrugeri care sunt comise concomitent în alte părți ale lumii. Iryna Tsilyk, regizoarea filmului „Pământul e albastru ca o portocală”, rezolvă această dificultate concentrându-se asupra intrării la facultatea de film a unei tinere ucrainence – un eveniment major în viața ei și a familiei sale, dar care devine neînsemnat când este replasat în contextul mai larg al existenței lor, anume faptul că trăiesc în Donbasul răscolit de război. Această aparentă contradicție între micro și macro se revelează a fi de fapt o concordanță, cele două sfere contaminându-se reciproc: războiul crește fără îndoială miza examenului de admitere, căci este o modalitate de a părăsi cotidianul incert, punctat de vești alarmante și de atacuri nocturne; iar pasiunea pentru cinema a protagonistei și hotărârea ei, odată admisă la facultate, de a face un film despre situația celor rămași acasă este o ocazie pentru retrăirea, când în tonalitate comică, când cu lacrimi în ochi și în glas, a traumelor cauzate de conflict. Spre deosebire de cineasta debutantă, care reînscenează evenimente care au o legătură directă cu războiul, camera care o observă la rândul ei se oprește asupra detaliilor insolite, nesemnificative, din marginea sau din interstițiile filmării, demonstrând că ceea ce se află în afara cadrului imaginilor de război vorbește de fapt cel mai elocvent despre acesta. (Liri Alienor Chapelan)
Sâmbătă, 24 septembrie 2022, orele 15:30 – 18:00
Taming the Garden (2021, Georgia, Elveția, Germania, 92 min.) – Regia Salomé Jashi
*Proiecție urmată de o discuție între Andreea Chiper (critic de film, parte din echipa curatorială One World România) și Andrei Acs (membru al grupului pentru schimbări climatice din cadrul Administrației Prezidențiale, specialist în politici publice de mediu și arii protejate la Centrul pentru Arii Protejate și Dezvoltare Durabilă)
Un om puternic, un fost prim-ministru al Georgiei, are un hobby aparte. Cumpără și colecționează arbori seculari și îi plantează pe coastă, în grădina sa privată, unii fiind înalți cât un bloc de 15 etaje. Evident că, pentru a-i dezrădăcina și a-i transporta, operațiunea e la fel de complexă, pe cât e grandoarea acestor arbori: alți copaci trebuie să fie tăiați, cabluri electrice trebuie mutate și noi drumuri trebuie create prin plantațiile de mandarini. Explorând relația omului cu mediul și a unei comunități cu un astfel de arbore care îi marchează existența și, care, la un moment dat, dispare, filmul abordează subtil etica protecției mediului, fără excese și ostentație, deși tema dezrădăcinării, cu care ne-am obișnuit în plan metaforic, capătă o formă opresivă și tangibilă. Cadența acțiunii e în deplin acord cu ritmul naturii: demnă, fără grabă, căci controlul oricum nu e în mâna celor mulți. E un film poetic și politic totodată, cu un discurs puternic, care sondează multiple straturi social-politice și psihologice, păstrând în același timp o atmosferă meditativă, probabil cea mai potrivită, de fapt, pentru a „trăi” natura ca o experiență. (Sorana Stănescu)
Sâmbătă, 24 septembrie 2022, orele 18:30 – 21:00
I Am Free (2021, Franța, Belgia, 78 min.) – Regia Laure Portier
*Proiecție urmată de o discuție online cu regizoarea Laure Portier din Franța, moderată de Andreea Chiper (critic de film, parte din echipa curatorială One World România)
Cineasta Laure Portier documentează maturizarea fratelui său mai mic, începând din anii tumultuoși ai adolescenței și culminând cu procesul de introspecție care-l determină pe acesta să-și reconsidere întreaga viață. Filmul parcurge astfel, purtat de curentul unor mari salturi temporale, diferite spații – de la casa părintească la colinele peruviene – pe urmele acestui aventurier autodidact, care duce o luptă corp la corp cu anii tinereții, în încercarea de a-și găsi drumul propriu. Un sentiment inițial de disperare surdă, care amenință să întunece întreg filmul pe măsură ce protagonistul său se adâncește în derive (ajunge să locuiască pe stradă în Spania, de pildă), lasă treptat locul unor imagini luminoase, care poartă în ele promisiuni și speranțe. „Soy Libre” devine astfel povestea unei evadări, a unei traiectorii care-l conduce pe acest tânăr spre periferia unei societăți resimțite în tot moralismul său opresiv. Portier deapănă firul acestei relații fluctuante, traducându-l cinematografic – ce inițiativă grozavă este aceea de a-și înzestra fratele cu o cameră proprie, pentru a se putea filma la distanță – până ce se transformă în mărturia vie a acestui elan centrifug. Ca o confirmare a menirii documentarului de a „ține aproape” – reper și sprijin pentru figurile vulnerabile –, constituind, în cele din urmă, un gest de recunoștință pentru cei care au izbutit să-și ia viața în mâini. (Victor Morozov)
Duminică, 25 septembrie 2022, orele 15:30 – 18:00
Splinters (2020, Argentina, 70 min.) – Regia Natalia Garayalde
*Proiecție urmată de o discuție între Zoltán Pásztai (director general la EcoBihor), și Andrei Acs (membru al grupului pentru schimbări climatice din cadrul Administrației Prezidențiale, specialist în politici publice de mediu și arii protejate la Centrul pentru Arii Protejate și Dezvoltare Durabilă)
Un home movie jucăuș. O fetiță filmează cu camcorderul tatălui său. Mama stând la taclale cu rudele, tatăl surâzând la cameră, maimuțărelile fratelui mai mic, fetele mari cu preocupări adolescentine, petrecerile animate și existența tihnită a unei familii aparent ideale. Zâmbetele părinților și tachinările copiilor ne induc senzația de siguranță. O explozie și totul e zdruncinat din rădăcini ca să se schimbe pentru totdeauna. Oameni alergând pe străzi, țipete și plânsete, o fugă cu mașina. Copila nu știe la ce asistă – un atac, o bombă, un război, o calamitate naturală. Cu un curaj nebun, ea continuă să filmeze ceea ce va marca pierderea definitivă a universului paradisiac al copilăriei sale.
Cineasta Natalia Garayalde avea 12 ani când fabrica de armament și muniție din orașul său Río Tercero a explodat, provocând un dezastru de proporții epice în comunitate. După mai bine de douăzeci de ani, cineasta se întoarce în orașul natal, redescoperă arhivele familiei și se pornește să investigheze traumele trecutului care merg dincolo de un simplu accident, revelând ițele încâlcite ale unor interese politice obscure și un caz de corupție de o amploare colosală.
Printr-o lentilă profund personală și prin prisma universului intim al propriei familii, realizatoarea reușește să extragă un portret macro al jocurilor politice și economice din Argentina anilor nouăzeci, ale căror repercusiuni se manifestă și astăzi. Filmul este o mărturie cinematografică unică a inseparabilității dintre personal și politic, dintre banal și excepțional, dintre trecutul corupt și prezentul dureros. (Monica Stan)
Duminică, 25 septembrie 2022, orele 18:30 – 21:00
The Balcony Movie (2021, Polonia, 100 min.) – Regia Pawel Lozinski
*Proiecție urmată de o discuție online între Bogdan Iancu (lector universitar doctor în antropologie la Departamentul de Sociologie al Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative (SNSPA) din București) și Carmen Hortensia Bora (psiholog)
Când regizorii caută eroi pentru filme, de regulă lucrurile se întâmplă în mod organizat și pregătit cu multă atenție dinainte. Nu la fel stă treaba cu Pawel Lozinski, care alege să lase „castingul” la voia hazardului, întâmpinând trecătorii de la balcon, întrebându-i despre sensul vieții și ce are ea mai frumos. Din aceste întâlniri se țese o cronică savuroasă pe patru anotimpuri, unde regizorul pare să dea la fel de mult pe cât cere de la cei intervievați – vocea din spatele camerei trădează atât curiozitate, cât și o vagă stânjeneală, jocul dintre apropiere și depărtare nu e decât ezitarea cineastului care, în ciuda aparențelor, a ieșit el însuși din zona de confort și participă în aceeași măsură la filmul derulat în fața ochilor săi.
Iar mecanismul e ridicol de simplu: Lozinski nici nu iese din perimetrul propriului balcon, nici nu se ascunde, nici nu încearcă să păcălească pe nimeni. El și camera lui sunt un punct neobosit de observație, stârnind când uimire, când neîncredere, și uneori o stinghereală în care ne regăsim cu toții. Dar, de cele mai multe ori, stârnind acel fior de care numai cinemaul e în stare: captând imprevizibilul vieții, momentul irepetabil înregistrat pentru totdeauna în memoria aparatului. „The Balcony Movie” e demonstrația perfectă că banalitatea e un izvor nesecat de emoție, fie că întâlnim un copil pe trotinetă, fie că auzim o bătrână povestind cu lacrimi în ochi despre soțul ei plecat de mult. (Andreea Chiper)
Loading ...
