Actualizat noiembrie 22nd, 2024 6:50 PM
Chiar şi pe scena rock/jazz internaţională, de-a lungul timpului, au fost rare (şi încă mai sunt!) momentele muzicale în care un tată evoluează pe scenă alături de copilul său. La acelaşi instrument. De la egal la egal. Un grup entuziast de orădeni au putut experimenta un asemenea moment antologic în seara de vineri, la Bistro Blues Caffe. Soliştii (în ordinea dobândirii de notorietate): Călin Pop şi Marius Pop. Primul e frontman al Celelalte Cuvinte. Al doilea e, incontestabil, unul dintre cei mai talentaţi instrumentişti ai României. Din păcate, Marius e mai cunoscut pentru statutul de component al trupei de acompaniament a lui Smiley decât pentru celelalte proiecte muzicale în care a fost / este implicat. Dar nu e exclus ca situaţia să se schimbe. Un mini-turneu de cluburi este în curs, cei doi, tată şi fiu, promovându-şi discul comun, „In-fsion” (apărut la Soft Records, în 2017). Un material care i-a cam scos pe amândoi din zonele lor de confort. Dacă există aşa ceva pentru un profesionist în de-ale instrumentului mânuit.
Simplul fapt că cei doi cântă împreună este demn de a fi remarcat, iar albumul „In-fusion” dă peste cap toate eventualele prejudecăţi. Fie că e vorba despre Călin, fie că e vorba despre Marius. Aşa cum se poate înţelege din titlu, CD-ul conţine muzică jazz/rock-fusion, adică ceva nu extrem de popular în România. Personal, am mai trăit un sentiment similar cu cel de la ascultarea albumului celor doi Pop atunci când, în anii 90, primisem discul Axa Project. Poate că unii vă mai aduceţi aminte de el. Aceasta nu e o recenzie de album, dar nu se poate trece superficial peste conţinut căci concertul de la Bistro Blues a însemnat redarea CD-ului. Cu ajutorul unei secţiuni ritmice beton (tobarul Zisko Oliver şi basistul Erdei Peter din Ungaria), care a avut rolul de a oferi fundaţia solidă pe care chitariştii s-au putut dezlănţui, Călin şi Marius au dialogat, s-au certat, s-au „copiat”, au plâns şi s-au îmbrăţişat. Tatăl s-a folosit de o chitară acustică, în partea de concert în care au fost interpretate piesele de pe „In-fusion”, în timp ce fiul a exploatat două electrice. Inspirtată din greii jazz/rock-fusion din anii 70, muzica albumului celor doi Pop are şi valenţe orientale. O împreunare de stiluri foarte ofertantă, care a permis, mai ales live, multe momente de improvizaţie.
S-a vorbit puţin, pe scenă, la concertul celor doi. Publicul a putut asculta şi melodia cu care Marius s-a calificat, acum câţiva ani, în finala Guitar Idol. Cireaşa de pe tortul concertului de la Oradea a fost o versiune monumentală a clasicei piese „The Pump”, compusă de Tony Hymas şi Simon Phillips pentru un album Jeff Beck. O instrumentală cât jumătate de concert, cu incursiuni în „Whole Lotta Love”-ul de la Led Zeppelin şi cu un prelungit duel al chitarelor electrice. Marius şi Călin au intrat bine de tot în rolurile lui Larry Carlton şi Steve Lukather, cei doi readucând în actualitate melodia în turneul lor comun din 1999/2000 (albumul martor, „No Substitutions”, primind premiul Grammy). Dincolo de aspectul familial al cântării, evenimentul muzical de la Oradea rămâne memorabil şi pentru că, din nou, se dovedeşte că există aici public şi pentru muzică selectă. Puţini, dar fideli şi însetaţi. Mulţumim, Călin & Marius!
Loading ...
