Actualizat noiembrie 20th, 2024 11:58 PM
Sub masca grijii pentru salariaţii unui anumit sector, nişte indivizi pozează în liderii lor şi îi tot vedem la televizor dând declaraţii savante despre diverse. De regulă, sunt nişte oameni destul de bogaţi, care trăiesc mai mult pe spinarea celor pe care îi „reprezintă” şi care aproape că nu ar mai putea să îşi facă bine meseria originală, dacă funcţia de lider sindical nu ar mai exista. Uitasem să vă spun că despre liderii sindicali e vorba.
Am participat la o nouă conferinţă de presă a şefilor Sindicatului Liber din Învăţământul (SLI) bihorean. Mă şi întreb oare a câta oară în anii de activitate din presă (inclusiv în cei aproape 15 ani de radio) am auzit acelaşi om vorbind despre salarii, sporuri, drepturi, guverne, politicieni etc.? Cam de fiecare dată când se schimba Guvernul. Şi, vorba aia, Dumnezeu e martor că în România s-au schimbat multe conduceri ale patriei! „Niciun Guvern nu ne-a iubit!”, îmi declara preşedintele Ioan Ţenţ de la SLI, cândva prin 2005, într-un interviu la Radio Transilvania. Şi nu contest dreptatea din vorbele sale. Dar …
Tot auzind, de peste 20 de ani, nemulţumirile, plângerile şi solicitările liderilor sindicale – care, desigur, muncesc pentru cadrele didactice şi nedidactice -, mă trezesc că, practic, nu i-am auzit mai niciodată aducând în discuţie un subiect cel puţin la fel de important: modernizarea programei de învăţământ. Aducerea la nivel / cerinţe de secol 21, a celor ce le sunt predate elevilor. Ştiu, sindicalistul-şef „se bate” pentru colegul salariat din acelaşi sector. Însă, dacă acceptăm că bunăstarea financiară a profesorului poate conduce la un mult mai bun act de predare în şcoală, cred că ar trebui să includem în preocupările sindicatului şi un alt front de luptă. Că tot suntem solii cadrelor didactice care, pe la colţuri, recunosc cu toţii că sistemul românesc de educaţie actual din România este blocat la nivelul de acum 40 – 50 de ani. Adică, poate, ar trebui să presăm Ministerul de resort şi în direcţia modernizării materiei care le este predată copiilor. Şi a stilului de predare.
Un principal scop al şcolii nu ar fi, spre exemplu, de a-i atrage pe copii spre citit? Păi cum vrei să faci asta în epoca gadget-urilor, când elevii sunt în continuare obligaţi să citească volume plictisitoare (pentru ei) gen „Baltagul”? Cu tot respectul pentru autor şi însemnătatea lui pentru literatura mioritică. Chiar crede cineva că va avea câştig de cauză pe lângă adolescentul din 2018 dându-i să tocească argumentaţii pe care apoi să le aplice, ca pe nişte formule de algebră sau geometrie, la un anumit text? Desigur, la un text foarte, foarte plictisitor pentru copilul acestui secol. Unde mai e creativitatea? Cum mama naibii se poate cere în continuare ca ai noştri copii să fie, pe cât posibil, la fel de buni la mate, română, chimie, engleză, biologie şi educaţie fizică? Parcă până şi în epoca ceauşistă lucrurile au fost ceva mai aşezate. Ziceţi că aberez? Nu cred. Să ne gândim doar la sistemul de admitere în clasa a IX-a. Evaluarea Naţională. Adică Matematică şi Limba Română. Indiferent de principala opţiune de profil de liceu a copilului. Plus ameninţarea cu ponderea mediei generale din gimnaziu. Adică, în caz că un copil nu e bun la ştiinţele exacte şi mai are şi neşansa să nu fie talentat la desen sau / şi să nu aibă ureche muzicală, a pus-o! Mai puţin dacă are noroc cu nişte profesori care îşi dau seama că elevul cu pricina e bun la limbi străine sau alte materii de profil Uman şi nu-i strică media numai din cauza unui sistem didactic împotmolit în obişnuinţe vechi de mai multe decenii.
Aş aştepta de la liderii sindicali, care (cel puţin în teorie) cunosc aceste aspecte şi se lovesc de ele măcar indirect (prin discuţiile cu profesoriid e la catedră), să se tăvălească pe jos şi de grija modului în care li se predă la clasă copiilor noştri. Să-i sorcovească pe cei de la Ministerul Educaţiei şi pentru a-i trezi şi aduce în secolul 21 în privinţa materiei predate şi a cerinţelor diverse pe care dascălii le au de la elevii din 2018. Să nu se gândească exclusiv la salarii şi sporuri, ameninţând mereu cu greve care ar putea afecta admiterea sau examenul de Bacalaureat. E mult? E neadecvat? Nu cred asta, nici ca părinte, nici ca ziarist. Luaţi aminte!
foto – radioconstanta.ro
Loading ...
