Actualizat noiembrie 24th, 2024 10:54 PM
O temă incitantă pentru cei care vor să „studieze” muzica uşoară din perioada comunistă, cântată în provincie: rock-ul orădean. Pentru că, cine nu ştie poate afla acum, pe malurile Peţei şi Crişului Repede au fost puse bazele unor trupe importante, urbea noastră dând ţării (şi nu numai ţării noastre!) mai multe nume de răsunet în materie de rock. Subiectul a fost tratat de veteranul Balogh Jozsef. Îl cunoaştem cu toţii drept Joe. Orădean de baştină, acum adept al jazz-ului, cel care s-a înhămat la o primă parte a unei poveşti foarte frumoase şi care, cu trecerea timpului, capătă valenţe foarte nostalgice.
„Rocktropologie subiectivă de Oradea” este cartea care a apărut şi prin contribuţia Consiliului Judeţean Bihor, care a finanţat proiectul „literar” al muzicianului. O voce credibilă mai ales pentru că Joe a făcut parte integrantă din fenomenul rebel al rock-ului din Epoca de Aur. Muzica a fpst (şi rămâne) metoda poate cea mai utilizată de refulare a tuturor celor care au ceva de spus: fie că e vorba despre iubire sau revoltă politico-socială. Joe Balogh povesteşte despre rock-ul orădean aşa cum a putut el să fie în perioada de la finalul anilor 60 până la schimbarea de regim din decembrie 1989. Cu popasuri consistente în locuri mitice ale distracţiei de pe vremea lui Ceauşescu, precum ARLUS, Clubul Tipografilor sau Clubul Constructorul.
Cartea „Rocktropologie subiectivă de Oradea” poate fi privită şi ca o pseudo-monografie a acestui stil, autorul venind efectiv cu date şi nume concrete. Informaţii ce nu pot fi contestate căci, fie că cineva îl place pe Joe sau îl urăşte, autorul nu e un diletant. El a cântat pe scenele din Oradea, a fost parte a multor proiecte muzicale şi a devenit, în timp, un fel de descoperitor de talente locale pe care le-a şi promovat în cadrul unor evenimente pe care le-a organizat după 1990. Dar această parte a vieţii sale artistice va apărea într-o următoare carte despre care Joe spune că e deja în proces de scriere.
Sâmbătă, 25 noiembrie, volumul tipărit de firma Duran`s a lui Ovi D. Pop a fost prezentat în cadrul unui eveniment plăcut, presărat cu intermezzo-uri muzicale (culmea, nu s-a cântat rock, ci jazz de bună calitate cu ajutorul pianistului Cristi Moldoveanu…). Sub bagheta fostului ziarist Denes Laszlo, lansarea cărţii a adunat la Muzeul „Ady Endre” vreo 50 de prieteni şi foşti camarazi de scenă ai autorului. Din păcate foarte puţini dintre cei cu care Joe Balogh a colaborat în ultimii 45 de ani au fost prezenţi, dar discuţiile au reuşit să readucă atmosfera din anii 70. Interesant a fost dialogul dintre autor şi tobarul Orban Miklos, care a citit un fragment din carte şi l-a luat pe autor la întrebări.
Poate un minus al evenimentului de lansare a fost că nimeni nu s-a gândit să rostească nişte cuvinte şi în limba română, deşi o parte importantă a melodiilor de pe vremuri, compuse de Joe şi amicii săi, au avut texte româneşti. Oricum, nici nu se putea altfel, date fiind restricţiile impuse de comunism. Important de menţionat ar fi că, în perioada descrisă de muzicianul orădean, aproape că nu existau conflicte între români şi maghiari, chiar şi formaţiile din Oradea fiind alcătuite din componenţi aparţinând de mai toate etniile conlocuitoare.
A fost o seară în care „Rocktropologie subiectivă de Oradea” nu a avut vreun preţ stabilit. Cei prezenţi la lansare au putut plăti pentru carte cât au dorit / cât le-a permis buzunarul. Şi cum a fost un moment rar, cu toţii au profitat de el pentru a-l asalta pe Joe Balogh în vederea primirii unui autograf.
Loading ...
