Comentând partida în care fetele de la CSM Oradea au bătut Rapidul am avut şansa ca, la ultima pauză, să port o discuţie cu unul dintre internaţionalii celor de la Cluj, Flavius Lăpuşte venit la Oradea în postura de lider şi conducători de oşti al celor de la U Mobitelco, liderul de necontestat al Diviziei A de baschet masculin. Atunci am întrezărit prima speranţă pentru că Lăpuşte mi-a spus: „Ai să vezi. Azi se va juca până în ultima secundă. Avem un meci groaznic de greu”. Iar jucătorii buni se spune că simt pericolul. Şi Lăpuşte a avut dreptate. Oradea a tăvălit Clujul în urma unei prestaţii demnă de primul loc, nu de locurile 10-12. Antrenorul Cristian Achim a ştiut să gestioneze perfect momentele cruciale ale unui meci de-a dreptul istoric. . „Bucătarul şef”, aşa cum răutăcioşii i-au spus lui Şerban Sere (altfel fost campion al României, internaţional la toate nivelurile şi profesor de educaţie fizică şi sport) a reuşit să demonstreze veleităţi în postura de manager. Dar sportul nu se face numai cu antrenori şi manageri ci cu esenţa, jucătorii. Iar cei ai orădenilor au fost peste campionii Clujului. Nici nu ştii pe cine să scoţi în evidenţă pentru că, în cea mai teribilă victorie „baschetbalistică” a Oradiei din ultimii 20 de ani, toţi au fost MAGNIFICI. Însă m-am oprit la Mandici, tăticul din teren. În momentele grele îşi aduna coechipierii, le vorbea, în vreme ce clujenii aruncau de la libere. I-a motivat, i-a muştruluit şi a scos maximum. Mandici, „bătrânelul” care a jucat 40 de minute cu Gaz Metan şi alte 40 de minute în succesul de la Otopeni. Şi sâmbătă jucătorul a bifat nu mai puţin de 39 de minute efective de joc! Sigur, puţină lume ştie că, în după-amiaza de vineri, a avut nevoie de perfuzii cu vitamine pentru a se regenera şi a conduce echipa spre o victorie de senzaţie. Însă eroii de pe teren au avut nevoie de sprijin. Iar acesta a venit din tribunele arenei orădene. Jucători, antrenori şi public. Aceştia au fost sâmbătă seara: MAGNIFICII ORADIEI.