Nu ştiu cine ar fi crezut, dar marea, fenomenala, superba, invincibila, internaţionala numită FC Sevilla a capotat în Ghencea, în faţa echipei din oraşul cu un semafor şi 18.000 de locuitori. Că Dragutinovici şi-a dat un autogol de poveste nu mă miră. Sârbul meu e obişnuit cu chestii din astea. A mai marcat unul, tot pe Ghencea, într-un meci al Stelei cu Standard, paremi-se. Ce să facem noi dacă băiatu’ nu ştie la ce poartă atacă? Trebuia să fie 1-0 încă din minutul 1, a fost gol valabil, nu şi în Norvegia. Trebuia să marcăm la şutul lui Varga, din şase metri iar atunci a fost măcar o jumătate de penalty. Ce dacă ne-au atacat din toate părţile? Ce dacă au avut posesie 71%? Fotbalul se joacă pe posesie sau pe (auto)goluri? Meritul Uimirii Urziceni stă în Dan Petrescu şi capacitatea acestuia de a recondiţiona jucători marcaţi de alţii cu însemnul „terminat”. Uimirea Urziceni le-a dat clasă tuturor celorlalte echipe româneşti, mult mai bine cotate la bursă şi a arătat cu adevărat ce însemană determinare, dorinţă de victorie şi sânge-n instalaţie, să te iei de gât cu echipe fabuloase ale Europei. Presimt că va fi făcută varză la Stuttgart, nu de adversari ci de altceva. Dar nici nu mă mai interesează. Hai Unirea, Hai Băieţii!