Le-am dat prea mulți bani, iar rezultatele…
Aparent, necesitatea economică a restructurării este dată (și) de ineficiența managerială a celor trei instituții afectate. Dumitru Voloșeniuc recunoaște în premieră, indirect, că diriguitorii Filarmonicii, Teatrului de Stat și Teatrului „Arcadia” nu au performat din punct de vedere financiar. Chiar dacă știe că viața culturală trebuie subvenționată, vicepreședintele de la județ dă publicității câteva date din care se poate concluziona că finanțatorul nu este mulțumit de directorii în cauză, deși fiecare dintre ei a fost acceptat de-a lungul timpului. Redăm din documentul primit de la Biroul de Presă al Consiliului Județean: „În 2010, Teatrul de Stat Oradea a fost subvenţionat cu peste 52 de miliarde de lei vechi şi a realizat 4 miliarde, din vânzarea biletelor şi chirii (n.b.: credem că este just să întrebăm despre ce chirii încasate este vorba, atâta timp cât clădirea a fost în lucrări de renovare, singurele chirii de care se știa până acum fiind cele plătite către Casa de Cultură a Sindicatelor, pentru dreptul de folosință a sălii de spectacole a acesteia). Teatrul Arcadia a fost subvenţionat cu 11 miliarde şi a realizat un miliard de lei. Filarmonica de Stat Oradea a primit subvenţii din buget de 61 de miliarde de lei vechi, realizând 2,6 miliarde”.

Și ce dacă nu se mai cheamă „Teatru”?
În cadrul aceluiași text remis redacțiilor mass-media orădene, vicepreședintele Voloșeniuc transmite că „segregarea etnică pe care o acuză unii este de fapt o segregare economică”, explicând că „cele două instituţii (nou create) vor avea bugete separate, pe care le vor gospodări independent. Fiecare dintre ele îşi cunoaşte spectatorii, români sau maghiari, profilul lor, tradiţiile culturale”. Edilul județean încearcă și să bagatelizeze reacțiile populației și ale actorilor adunați să protesteze în fața Teatrului de Stat, spunând că aceștia sunt deranjați mai mult de denumire (Instituția de Spectacole „Iosif Vulcan”) și că ei „deplâng dispariţia unui brand”. Dumitru Voloșeniuc (care nu este orădean de origine) consideră că „o denumire este doar un amănunt care poate fi schimbat cu uşurinţă. Consiliul Judeţean a dorit să sublinieze că Teatrul de Stat trebuie să se transforme într-o instituţie cu un grad mai mare de competitivitate, pentru a exista, în primul rând prin spectacole, nu doar prin subvenţii”.
Cât despre quasi consensul total din plenul CJ privind reorganizarea, Voloșeniuc zice că „toţi consilierii judeţeni, indiferent de partid, au înţeles necesitatea măsurilor luate. Declaraţiile teatrale, de dragul imaginii sau abţinerile de la vot, din solidaritate, au puţină relevanţă. Votul din şedinţă a demonstrat că măsurile erau necesare”. Adică o logică înscrisă în cea a Guvernului actual, criticat de PNL (din care face parte și vicepreședintele CJ Bihor), conform căreia măsurile luate (și criticate de majoritatea populației) sunt cele bune și necesare, susținerea Parlamentului girând pentru ele. Se știe, nu-i așa, cum stă treaba cu actuala majoritate parlamentară din România. Și poate tot de conjunctură este și cea din CJ Bihor.