Actualizat noiembrie 22nd, 2024 6:50 PM
De sâmbătă, când a fost dată publicității scrisoarea de asumare de către Statul Islamic a atentatelor din seara de 13 noiembrie, mi-a devenit foarte clar: toți fanaticii religioși, indiferent de cum îl cheamă pe Dumnezeul lor, sunt niște cretini!
În ordine cronologică, ortodocșii cu ochelari de cal au fost cei ce mi-au întărit acest sentiment imediat după incendiul de la Colectiv. O serie de popi și de credincioși dedicați cauzei Bisericii Ortodoxe Române răspândeau prin viu grai și via rețelele de socializare mesaje revoltătoare, descriindu-i drept „sataniști” pe cei care au murit în clubul din Sectorul 4. De ce? Pentru că erau rockeri. Pentru că nu s-au adunat să asculte ceva cor bisericesc preacuvios, ci o trupă rock. Ceea ce, atenție, nu exclude ca măcar câțiva de acolo să fi fost și oameni cu credință în Dumnezeu și frică de același personaj. Dar asta nu a contat nici pentru Prefericit (într-o primă fază) și nici pentru mult prea înapoiații ortodocși înrăiți. „Sataniștii” au ars, nu-i așa, binemeritat în flăcările Iadului!
Surpriza a venit de la Statul Islamic, care a publicat un adevărat document de asumare a atentatelor de la Paris. Dincolo de clasicele exprimări referitoare la „necredincioși” și la necesitatea pedepsirii francezilor apare în textul asumării și o referire la fel de idioată la adresa rockerilor. Precum cea a ortodocșilor despre care am pomenit mai sus. Adică cei adunați la Bataclan pentru concertul formației Eagles of Death Metal au asistat la o „sărbătoare perversă”. Deci au fost niște perverși, nu-i așa?
„Dragi” ortodocși semidocți și „stimați” musulmani fanatici, voi nu aveți nici măcar atâta cultură generală încât să știți de ce există, cum s-a născut și ce înseamnă muzica rock. Desigur, nici nu mai am pretenția să vă luminați. Adepții dobitocilor care au transformat acum Franța în zonă de război ar putea să ne facă un bine nouă, rockerilor (și lumii întregi): să își încheie rapid socotelile cu viața asta și să se autodetoneze într-un spațiu închis cu sutele, căci virginele de dincolo îi așteaptă înfierbântate. Înainte de asta, o dedicație: „…Nothing to kill or die for / And no religion, too…”.
Fanaticii ortodocși, în schimb, ar trebui să afle că rockul – dincolo de plete (acolo unde părul e lung), haine din piele (acolo unde artiștii simt că așa trebuie să se afișeze), sunet puternic și alte elemente „respingătoare” – este un stil de viață. Rockul a produs, indiscutabil, cele mai frumoase piese de iubire, cele mai memorabile refrene muzicale, cele mai intense trăiri și cele mai trainice legături între oamenii cu aceleași gusturi artistice. Dar și câteva mișcări politico-sociale care și-au pus puternic amprenta pe istoria secolului 20.
Rockerii, „sataniștii” ăia, au făcut de-a lungul timpului cele mai ample și mai de efect manifestări caritabile (strângeri de fonduri, donații, concerte de binefacere etc.), ceva ce Biserica Ortodoxă Română face doar cu pipeta. Rockul a dat infinit mai mult generațiilor care au crescut pe ritmurile sale decât acele biserici care merg pe îndobitocire. Din păcate, cea ortodoxă pare că rămâne la fel de înapoiată precum aialaltă religie cu porniri fanatice, în care legea Sharia permite orori aproape imposibil de imaginat.
Eu sunt rocker. OK, ascult și altceva, dar în primul rând sunt rocker. Și sunt mândru de asta! Muzica (asta) mă inspiră, mă liniștește, mă sensibilizează. Chiar și piesele mai forțoase. Imaginați-vă, de exemplu, că în timp ce scriu aceste rânduri în căști îmi sună „Burnin’ Sky”-ul celor de la Bad Company (dar nu aveți cum pricepe ce vreau să zic decât dacă sunteți și voi „sataniști”!). Mulțumită acestei muzici mi-am aprofundat cunoștințele de limbă engleză și am legat prietenii. Dacă nu era muzica rock, nu porneam pe calea radioului acum 20 de ani. Grație multor titluri de melodii și de albume sau prin denumiri de trupe mi-am îmbogățit cultura generală. Dar cel mai important: rock-ul, muzica pe care o iubesc, mă face să mă simt viu!
Voi continua să ascult rock. De acum înainte mai abitir. Chiar și pentru a cinsti memoria „sataniștilor” uciși de incendiul de la Colectiv și pe cea a „perverșilor” mitraliați de extremiștii descreierați de la Bataclan. Plus pentru a le face în ciudă dobitocilor (inclusiv celor care au pornit petiția online pentru interzicerea rock-ului în România!). Dar mai ales pentru că eu trăiesc într-o lume liberă, în care pot să fac ceea ce îmi place.
Iar rock-ul… Da: ÎL ADOR!
Loading ...
Mai mult, majoritatea oamenilor de valoare atat din companiile de stat cat si din cele private, au crescut pe rock, sunt fani rock. La fel, foarte multi antreprenori care au reusit in afaceri cinstit (nu prin furt gen Giovani Becali si nu prin afaceri cu statul) sunt fani ai muzicii rock, au crescut pe muzica asta.
Explicatia e simpla. Acesti oameni au toti in comun aceleasi valori: libertatea individuala, respectul reciproc, independenta, egalitatea, lupta contra coruptiei din orice sistem, lipsa compromisului. Acestea sunt cateva dintre valorile muzicii rock. Ii invit pe cei care habar nu au sa asculte si mai ales sa citeasca versuri ale trupelor rock.
Rock nu inseamna sa ai par lung, sa te imbraci in piele, sa ai tatuaje. Exista rockeri la costum, directori de mari companii, sau prim-ministri. Rock-ul e muzica oamenilor liberi, sau care tind spre libertate…