Actualizat noiembrie 21st, 2024 5:37 PM
Poate pentru că vremea nu a fost chiar prietenoasă, nu mulți orădeni au fost de acord să sacrifice o oră din viața lor pentru a participa la ceremonia organizată pentru a marca momentul istoric 24 ianuarie 1859. Ziua Unirii Principatelor sau, așa cum a accentuat istoricul Viorel Faur, principalul vorbitor de la evenimentul din Piața Unirii, ziua în care Alexandru Ioan Cuza a fost ales domnitor al României Mici este considerat momentul premergător evenimentului de la 1 decembrie 1918.
Sâmbătă, în centrul Municipiului Oradea, alături de prefectul Claudiu Pop, de primarul Ilie Bolojan și de viceprimarii Mircea Mălan și Ovidiu Mureșan, o serie de șefi de instituții, elevi de la diverse școli orădene, reprezentanți ai partidelor politice, parlamentarii Sonia Drăghici și Găvrilă Ghilea, respectiv episcopul greco-catolic Virgil Bercea au ținut să fie prezenți la activitatea de aniversare a 156 de ani de la Mica Unire. Locul de desfășurare, statuia lui Mihai Viteazul, devine unul deja simbolic pentru asemenea manifestări, însă s-ar putea ca 2015 să fie ultimul an în care ceremonia a avut loc în Piața Unirii sub forma ei actuală.
Istoricul Viorel Faur a vorbit despre însemnătatea momentului istoric de acum mai bine de un secol și jumătate, punând totul în context internațional. Țările române erau (ca și acum, de altfel) în centrul intereselor marilor puteri. În lupta (cel puțin politică) cu imperiile Otoman, Țarist și Habsburgic, principalul aliat al românilor, Franța, a jucat un rol de catalizator al unirii, într-o primă fază existând varianta (și acceptul) ca Țara Românească și Moldova să se unească într-o formulă cu două capitale, două parlamente și doi domnitori. Potrivit celor povestite de Faur, norocul a fost ca în acele vremuri să mai existe și oameni importanți inteligenți precum boierul Vasile Alecsandri. Iar acești oameni inteligenți și patrioți care nu s-au vrut în anumite funcții au făcut posibil să se ajungă la varianta de domnitor comun: militarul Alexandru Ioan Cuza. Iar de aici totul este istorie, prima formă a Statului Român pornind pe drumul reformelor pe care cu toții le știm.
Și prefectul Claudiu Pop a elogiat predecesorii patrioți care au știut să își unească forțele pentru a impune unirea celor două țărișoare. Șeful Instituției Prefectului a citat din Nicolae Bălcescu: „Unirea era visarea iubită a marilor noștri voievozi, Mircea cel Bătrân și Ștefan cel Mare. Putem spune că unirea celor două principate a fost un proces care a început în 1848, bazat pe puternica apropiere culturală și economică dintre cele două…Domnia lui Cuza, deși scurtă, a fost perioada de maximă dezvoltare a României moderne”, a spus prefectul Pop. Acesta a amintit, printre altele, despre adoptarea primei Constitiții, reforma electorală, secularizarea averilor mănăstirești și despre reforma învățământului, toate acestea făcând din Alexandru Ioan Cuza un principe care „va avea mereu o pagină strălucitoare în istoria țării noastre”.
Ceremonia de azi a fost marcată și de un moment artistic coral, nu înainte ca diverșii șefi prezenți și delegațiile de la instituții și partide să depună coroane de flori la statuia lui Mihai Viteazul. A fost interesant de remarcat că, din nou, în ciuda existenței (pe hârtie) a USD, cei de la UNPR și cei de la PSD au mers separat la soclu. În această ordine. De asemenea, de remarcat numărul mare de elevi care au venit pentru a-și reprezenta școlile. Amintim aici copii și cadre didactice de la Colegiul Național „Mihai Eminescu”, Liceul Greco-Catolic „Iosif Vulcan”, dar și unități școlare din județ. Potrivit tradiției, după defilarea Gărzii de onoare, cei care au mai rămas la locul ceremoniei s-au prins în Hora Unirii.
[nggallery id=2837]
Loading ...
