Actualizat noiembrie 25th, 2024 9:46 AM
Avem nevoie de: multă voie bună şi dorinţa de a evada din cotidian! Maşină de teren şi echipamentul adecvat îl asigură ei. Traseul şi destinaţia sunt stabilite, programul este bine conturat şi …pornim la drum în cautarea unor noi experienţe, demne de însemnat în calendarul vieţii!
Cum vom petrece ziua? Nu ştim exact. Ştim doar că vom ieşi din zona de confort şi ne vom îndrepta alert înspre aventură. Şapte persoane din Oradea şi Cluj au decis să se alature Echipei Carpatic Fun pentru o zi şi să cerceteze frumuseţea judeţului Bihor, acolo unde mâna omului nu a intervenit. Era prima experienţă de acest gen. Prezenţa celor patru profesionişti ne-a oferit încrederea să plecăm la drum. Scurta socializare între cele două grupuri de turişti proaspăt cunoscuţi, se încheie odată cu prima oprire: Peştera Grueţ, Comuna Roşia. Jeep-ul opreşte pe o colină. Priveliştea este similară cu a oricărui sat dintr-o regiune muntoasă bihoreană. “Unde e peştera?” ne întrebăm. Inimaginabil! Sub acele case, în adâncurile pământului. Suntem instruiţi de ghizi şi pătrundem în pesteră. Printr-un spaţiu de 80 centimetri diametru. Inaintăm printr-un spaţiu îngust câteva minute. Ajungem într-o sală mare, lungă şi înaltă, cu forme de calcar şi coloane de calcit impresionante. Uneori suntem stropiţi de apă ce curge prin galerii… Ideea mea de peşteră era cu totul alta. Am rămas fară cuvinte. Atâta frumuseţe, într-un spaţiu pur, neprelucrat de mâna omului. Aer proaspăt, deşi ne aflam sub pământ şi nu exista nici o aerisire. Vizibil încântaţi, clujenilor le sticlesc ochii. Încheiem explorarea în momentul în care traseul devine greoi de parcurs. ”Urcaţi”cu picioarele pe pământ, ne izbesc cele 30 de grade, cu vreo 15 mai mult decât în interior. Ne răcorim cu o bere rece la Birtul Satului, unde participăm indirect la o nuntă traditional românească. Pe semne că în Piatra Craiului tradiţia străveche se respectă!
Aş adapta vechea zicală “Călătorului îi şade bine cu drumul”, cu una aplicabilă nouă: “Aventurierului îi şade bine cu explorarea”. Parcurgem înca vreo 20 de kilometri. O altă zonă înverzită, la marginea unei paduri. Traversăm valea şi ne îndreptăm înspre o cascadă. Mi-aş fi dorit să fie un croat cu noi, să înmărmurească la vederea unei cascade naturală, amenajată doar de mama natură.
Ei bine, de această dată peştera stă ascunsă în spatele acestei minunăţii. Intrăm: o sală alungită, impregnată cu apă. De pe culoarul principal se desprind galerii. Formele stalagtitelor şi a stalagmitelor îmi par mai frumoase aici. Peştera este mai mare, mai deschisă, mult mai accesibilă… Inaintăm hotărâţi; escaladăm galerii, depunem eforturi pentru a ne căţăra în cel mai mic colţişor, depăşim obstacolul unui puţ adanc de 15 m, pozăm formele minunate formate în mii de ani! Alert datorită dorinţei de a descoperi… de un calm inexplicabil datorită unicităţii zonei.
La ieşire ne încearcă o părere de rău. Cele două obiective au fost îndeplinite, deci aventura aparent s-a terminat. Suntem informaţi de cei patru ghizi că urmează un alt moment nou… cu mai multă adrenalină: ne-am dat cu rapelul pe stâncă. Senzaţie ce trebuie încercată măcar o dată în viaţă. Am surprins câteva imagini-martor:http://vimeo.com/71031016
Am sfârşit ziua extenuaţi fizic. Teoretic. Practic am lenevit două ore în jurul focului bucurându-ne de bunătăţi ardeleneşti: o clisă friptă, asezonată cu roşii, ceapă şi brânză; ca desert porumb „fript” – surpriza Carpatic Fun. Escapada s-a încheiat târziu, alături de noii nostri prieteni din Cluj, la o poveste îmbibată în vin roşu sec.
Experienţa trăită de noi alături de cei de la Carpatic Fun se va repeta în cel mai scurt timp, în alte locaţii, cu alte trasee..în căutare de frumos şi aventură!
[nggallery id=1722]
Loading ...
