Joi, 23 octombrie 2025, ora 19:00
Filarmonica de Stat Oradea
Sala de concerte „Enescu – Bartók”
CONCERT SIMFONIC
Tablouri sonore
Dirijor: Chih Yuan Michael Chang
Soliști: Sebastian Tegzeșiu – vioară
Orchestra Filarmonicii de Stat Oradea
În program:
Béla Bartók – „Magyar képek” („Tablouri maghiare”), Sz. 97, BB 103
Wolfgang Amadeus Mozart – Concertul pentru vioară și orchestră nr. 5
Pyotr Ilyich Ceaikovski – Simfonia a IV-a
Formele artei s-au îmbinat din vremuri de demult și s-au dezvoltat întotdeauna în paralel. Fie că este vorba de muzică, literatură sau arte, în linii mari au fost cuprinse de aceleași caracteristici, în funcție de curente, epoci sau locații unde s-au manifestat. Prin urmare, formele artei s-au aflat mereu în strânsă legătură și alcătuiesc și astăzi un întreg. În anumite cazuri, actele artistice le cuprind pe toate: de exemplu opera este un gen artistic complex, în care se îmbină armonios muzica, textul și artele vizuale. Însă, există și în muzica simfonică suficiente lucrări care să facă legătura cu pictura sau cu literatura.
Cel mai cunoscut exemplu din această categorie este, probabil, Tablouri dintr-o expoziție de Modest Mussorgky. Însă, pe lângă acesta, o lucrare notabilă este Magyar képek (Tablouri maghiare), Sz. 97, BB 103 de Béla Bartók. Având însă o imaginație bogată, oricine își poate crea imagini inspirate din lucrări simfonice, chiar dacă titlul nu sugerează această legătură.
La concertul Tablouri sonore de joi, 23 octombrie, ora 19.00, de la sala de concerte „Enescu – Bartók”, publicul meloman este invitat să își imagineze, să depășească percepția sonoră și să își creeze imagini proprii. La începutul concertului, reprezentările vizuale vor fi sugerate de către lucrarea Magyar képek (Tablouri maghiare) de Béla Bartók. În continuare, Concertul de vioară și orchestră nr. 5 de Wolfgang Amadeus Mozart și Simfonia a IV-a de Piotr Ilici Ceaikovski vor da frâu liber imaginației. Tablourile sonore vor fi „pictate” de către dirijorul Michael Chang și solistul Sebastian Tegzeșiu, alături de Orchestra Filarmonicii de Stat Oradea.
Magyar képek este titlul original al suitei scrise de Béla Bartók, care se poate traduce prin Tablouri maghiare. Suita finalizată în anul 1931 cuprinde orchestrațiile unor piese scrise inițial penru pian între anii 1908-1911. Acestea au fost compuse de Bartók în timpul unei călătorii parcurse de către compozitor în România și Ungaria, având ca scop colectarea unor melodii populare, pe care ulterior să le aducă mai aproape de muzica cultă prin diferite aranjamente. Piesele joacă un rol important în evoluția componistică a lui Bartók, deoarece reprezintă trecerea de la stilul timpuriu influențat de Liszt, la stilul propriu pe care și l-a dezvoltat ulterior. Prin urmare, o parte dintre compoziții se bazează pe cântece regăsite în cultura tradițională și o parte reprezintă schițe provenite la rândul lor din folclor. Acest tip de lucrări i-au adus mai multă faimă compozitorului, în comparație cu compozițiile complexe, scrise într-un stil modern. Unele dintre acestea au fost total neînțelese și chiar interzise în țara sa natală, un exemplu fiind baletul Mandarinul miraculos. Astăzi însă, compozitorul este apreciat în egală măsură, atât pentru lucrările cu iz folcloric, cât și pentru cele moderne.
Văzând că muzica tradițională transpusă în stil clasic are mai mult succes decât lucrările complexe, Bartók a început în anii 30’ să creeze aranjamente pornind de la piesele scrise pentru pian, cu intenția de a avea câștiguri financiare mai mari. Cel mai cunoscut exemplu din această categorie de piese este lucrarea Dansuri din Transilvania, fiind un aranjament al Sonatinei.
Cele cinci piese care alcătuiesc suita Magyar képek au fost compuse, așadar, cu două decade înainte de a fi creată suita. Întregul set de melodii a fost finalizat în august 1931, atunci când compozitorul se afla la Mondsee, pe teritoriul Austriei de astăzi. Piesele 1,2,3 și 5 au fost interpretate pentru prima dată la Budapesta, orchestra principală a capitalei maghiare fiind dirijată de Massimo Freccia, la 24 ianuarie 1932. În forma sa integrală, suita a avut premiera doi ani mai târziu, în 26 noiembrie 1934, Orchestra Societății Filarmonice fiind condusă de Heinrich Laber. Însă, cercetările scot la iveală faptul că suita a fost publicată mult mai târziu, în anul 1983, de către Editio Musica Budapest. Apoi, în anul 1985, Christopher Sears a creat un aranjament al acesteia pentru cvintet de lemne.