Actualizat noiembrie 21st, 2024 5:37 PM
Până aseară, tentativa de sinucidere a fostului șef PSD, Adrian Năstase, nu a fost altceva pentru mine decât o simplă știre de urmărit. Îmi era egal dacă intră sau nu la pușcărie. Dar, en fin du compte, cum zice francezul, a fost primul ministru al României și a devenit o premieră în Justiția românească de după decembrie 1989: magistrații au îndrăznit să-l condamne la zdup. Cu executare.
Aseară, însă, după o ploaie de emisiuni, dezbateri și opinii pe care le-am urmărit la televiziunea-port stindard al luptei împotriva corupției și hoției efectuate de persoane publice – mă refer mai ales jurnaliști/analiști apropiați organelor media ale trustului patronat de familia Voiculescu, care, în timpul Guvernului DA susținut de PC, au fost printre vârfurile de lance ale criticilor și acuzelor la adresa „fărădelegilor” comise în Guvernul păstorit de Adrian Năstase – am decis că nu-i voi plânge de milă lui Năstase în urma gestului extrem. Ba mai mult, deși pur personal nu am nimic de câștigat, nici dacă face pârnaie, nici dacă scapă, am ajuns să vreau să îl văd pe acest om intrând în pușcărie. Culmea este că am acest sentiment tocmai datorită jurnaliștilor / analiștilor politic care, deoarece PSD este în alianță cu PC și cu PNL, au uitat că în urmă cu câțiva ani și ei urlau prin penițe și tastaturi despre mega corupția din timpul guvernării Năstase și despre dezvoltarea baroniadei PSD în perioada 2000 – 2004. Cei care se plângeau de cenzură și de încercările PSD-ului condus de Năstase de a băga pumnul în gura presei.
Am mai observat că se fac niște confuzii. Sper că voite. Am auzit argumente de genul „A fost cel mai bun prim ministru al României” sau „În timpul lui România a aderat la NATO”. În regulă. Istoria consemnează aceste lucruri. Dar performanțele strict guvernamentale ale lui Adrian Năstase îl absolvă pe el (sau pe orice alt politician, ministru etc.) de o eventuală condamnare la pușcărie? Ce are sula cu Prefectura? Nu știu dacă ex-premierul a organizat într-adevăr „Trofeul calității” pentru a-și strânge bani de campanie. Sincer, cred că, fiind șef de Guvern în funcție și liderul celui mai mare partid al vremii, putea face rost de bani și fără să se bage într-o acțiune pe care, ulterior, adversarii săi politici să o folosească drept rampă de lansare a unui proces precum cel în urma căruia a fost condamnat. Dar îmi pun și eu întrebarea: dacă tot nu a fost nimic necurat acolo, cum de i-a venit această magnifică idee a „Trofeului calității” fix în anul cu alegerile prezidențiale? De nu și în 2003? Sau și în 2002? Cred că nu vom afla niciodată răspunsul adevărat la această dilemă. Dar ea există. Motiv pentru care și procesul poate fi considerat ca având și altceva decât un substrat politic ordonat de Băsescu.
Vedem și auzim acum că o parte a celor care comentează cazul se arată indignați de decizia Justiției. În mare măsură sunt aceiași oameni care de ani de zile critică faptul că niciun dosar cu oameni sus puși nu a fost finalizat. Ei acum a fost! Nu e bine nici așa? Parcă cel mai milă îmi este de reprezentanții PNL, care musai trebuie să declare la televizor că li se pare o nedreptate imensă și că „săracul” Adrian Năstase a fost hărțuit ani de zile și că, de fapt, ar fi fost condamnat cu toate că era alb ca neaua. Nu aș uita nici amănuntul că procesul a traversat mai multe epoci guvernamentale: a început pe vremea Guvernului Tăriceanu, a continuat în timpul Executivului PDL/PSD din 2009, a supraviețuit și Guvernelor Boc și Ungureanu, iar sentința definitivă și irevocabilă a fost dată pe vremea când Ministerul Justiției este condus de un coleg de partid al lui Adrian Năstase. E chiar imposibil ca acei judecători să fi considerat fără a fi constrânși în vreun fel că omul merită să stea 2 ani după gratii? Ca să nu mai vorbim de recentele reflecții, cum că nu era conform cu demnitatea unui personaj de statura lui Năstase să fie filmat cu cătușe, adus la penitenciar și apoi să se facă tot felul de știri despre condițiile de detenție, despre anturajul din celulă etc. Dar de ce? Cu ce este mai sensibil cazul pesedistului decât cel al zecilor de persoane publice arestate și urmărite de posturile de știri pentru a difuza imagini „spectaculoase” și „inedite” cu ei în locul în care își ispășesc pedepsele? La fel, dacă se va ajunge acolo, voi vrea să îl văd intrând la mititica și pe Traian Băsescu sau pe alți oameni considerați intangibili.
Atât. Acum voi face în sinea mea un exercițiu de imaginație și voi încerca să îmi închipui cum ar arăta analizele din platou dacă Partidul Conservator nu ar fi în alianță cu PSD. Sau cum vor suna aceste dezbateri după ruperea USL…
Loading ...
