Ieri, 29 octombrie, la Muzeul Țării Crișurilor a avut loc conferința intitulată „Despre patriotism”, susținută de prof. univ. dr. Ioan Stanomir. Evenimentul a fost organizat de Muzeul Țării Crișurilor Oradea – Complex Muzeal, în parteneriat cu Consiliul Județean Bihor, Primăria Municipiului Oradea și Facultatea de Istorie, Relații Internaționale, Științe Politice și Științele Comunicării a Universității din Oradea.
Conferința a fost deschisă de prof. univ. dr. Gabriel Moisa, managerul instituției muzeale, care i-a urat bun-venit profesorului Ioan Stanomir la Oradea, subliniind că e pentru prima dată aici și că prezența sa este un adevărat privilegiu. Dr. Gabriel Moisa a expus succint parcursul domnului Stanomir, „reputat profesor de drept constituțional și de filologie, dar și un intelectual activ în publicații literare, precum revista Familia”, și a menționat câteva dintre lucrările importante ale acestuia, printre care Conștiința conservatoare, Spiritul conservator, Junimismul și pasiunea moderației, dar și alte volume care explorează comunismul românesc sau istoria ideilor.
În conferința sa, profesorul Ioan Stanomir a provocat publicul să facă niște exerciții de imaginație pentru zilele noastre, explicând cum patriotismul s-a format și s-a transmis de-a lungul ultimilor 300 de ani. A amintit de Școala Ardeleană, de legătura acesteia cu Biserica Greco-Catolică și cu Occidentul – Roma, Viena, Paris – și cum aceste influențe au cultivat un patriotism real în rândul preoților și comunităților locale. Profesorii care au plecat din Blaj, cum ar fi Aron Pumnul sau Ioan Maiorescu, au dus mai departe această dimensiune a patriotismului în alte regiuni ale țării.
Ioan Stanomir a subliniat că un patriot adevărat este capabil să recunoască diversitatea convingerilor compatrioților săi: „Patriotismul asta înseamnă, să putem coexista, să putem construi punți, să putem admite că unii dintre compatrioții noștri merg la pelerinaje religioase în vreme ce alții nu.”
Conferențiarul a insistat asupra importanței atitudinilor nonviolente în promovarea patriotismului – de la Memorandumul și pronunciamentele istorice până la acțiunile multor intelectuali din Moldova și Țara Românească – care au redefinit relația dintre patriotism și respectul pentru alte națiuni.
De asemenea, a abordat și trauma Bisericii Greco-Catolice în Transilvania, care, după 1980, și-a recăpătat libertatea, dar a suferit un fenomen subversiv: percepția că un catolic practicant este automat „ungur”. Această stereotipizare a creat neîncredere între comunități, profesorul subliniind însă că, de-a lungul timpului, credincioșii catolici au contribuit substanțial la cultura și identitatea națională. A dat și exemple personale: un membru al familiei sale, deținut politic timp de 16 ani, a iertat totul după eliberare, inspirându-l să adopte o atitudine similară.
Profesorul a accentuat faptul că valorile esențiale rămân credința, cultura și libertatea și că, în ciuda diferențelor și neîncrederii istorice, oamenii trebuie să se străduiască să se înțeleagă și să coopereze. A vorbit și despre perspectiva sa de „străin în Transilvania”, fiind născut la Focșani, dar venind mereu aici „ca și cum aș veni acasă”, și despre responsabilitatea de a fi atent la cuvinte, mai ales când se discută despre trecut sau sensibilități.
Ioan Stanomir a făcut legătura între continuitatea discursului patriotic post-1989 și eșecul colectiv al societății de a reconstrui un patriotism responsabil, capabil să se inspire din adevăratele valori istorice, nu din mituri sau manipulări mediatice, el menționând impactul negativ al populismului, al naționalismului tribal și al difuzării miturilor istorice prin mass-media și internet. Consecința este pericolul încrederii necritice în lideri sau personaje carismatice: „Există posibilitatea de a te încrede. Dar există posibilitatea teribilă de a te da pe mâna cuiva care dorește pur și simplu să te prăbușească în abis.”
Evenimentul s-a încheiat cu o sesiune de întrebări, profesorul Ioan Stanomir răspunzându-le cu generozitate și concluzionând cu un mesaj de reflecție pentru prezent: libertatea, respectul reciproc și înțelegerea între comunități sunt fundamentale, iar fiecare trebuie să acționeze cu grijă și responsabilitate.