Actualizat noiembrie 21st, 2024 5:37 PM
De sâmbătă, românii au parte de noi reglementări privind o serie de aspecte ale vieții private. Momentul este cu atât mai important, cu cât fostul Cod Civil data din epoca lui Alexandru Ioan Cuza. Printre noutățile cele mai de impact se numără cele legate de relația dintre un bărbat și o femeie. Spre exemplu, logodna, până acum o chestiune mai mult de formă, devine o instituție serioasă, iar nerespectarea ei poate duce la plata de despăgubiri. De asemenea, și românii pot de azi să încheie vestitele contracte prenupțiale. Cât despre copii, mare atenție: prenumele gen Sandokan pot fi uitate. Ofițerul de stare civilă poate refuza un nume de botez care nu i se pare în regulă. Noul Cod Civil spune că instituţia logodnei este „promisiunea reciprocă de a încheia căsătoria”, iar ruperea abuzivă a acesteia poate duce la obligarea celui infidel la plata unor despăgubiri. Potrivit textului Codului, pentru încheierea logodnei este nevoie de consimţământul liber şi personal al logodnicilor, care trebuie să fie majori. De asemenea, cei care încheie o logodnă nu trebuie să fie deja logodiţi cu altcineva, fiind de asemenea interzise logodnele între persoane de acelaşi sex sau între rude. Cu toată seriozitatea cu care legiuitorul privește logodna, încheierea acesteia nu este supusă niciunei formalităţi şi poate fi dovedită cu orice mijloc de probă (înscrisuri, martori sau altele). Totodată, nu este obligatoriu ca doi însurăței să fi fost logodiți în prealabil. Nici ruperea logodnei nu necesită pregătiri speciale, iar cel care rupe o logodnă nu poate fi obligat să încheie căsătoria. Totuși, în caz că logodna este ruptă, ambele părți sunt obșigate să returneze darurile primite, mai puțin dacă unul dintre logodnici a murit. Noul Cod Civil spune că partea care rupe logodna în mod abuziv sau care l-a determinat pe celălalt să rupă logodna poate fi obligată la despăgubiri pentru cheltuielile făcute sau contractate în vederea căsătoriei, în măsura în care au fost potrivite cu împrejurările, precum şi pentru orice alte prejudicii cauzate. Tot din 1 octombrie există oficial trei tipuri de regimuri matrimoniale: al comunităţii legale, al separaţiei de bunuri şi al comunităţii convenţionale. Convenţia matrimonială se încheie printr-un înscris autentificat de notarul public, cu consimţământul tuturor părţilor, exprimat personal sau prin mandatar cu procură autentică, specială şi având conţinut prestabilit. Nerespectarea acestor dispoziţii se sancţionează cu nulitatea absolută a actului. Potrivit textului din Cod, convenţia matrimonială se poate încheia înainte de căsătorie, cu efect de la data căsătoriei sau în timpul căsătoriei. Spre exemplu, se poate conveni ca soţul supravieţuitor să preia fără plată, înainte de partajul moştenirii, unul sau mai multe dintre bunurile comune. De asemenea, poate fi stipulată în beneficiul fiecăruia dintre soţi sau numai în favoarea unuia dintre ei. Divorţul, pe lângă faptul că el poate fi definitivat la notar, poate fi decis la cererea unuia dintre soţi, după o separare în fapt care a durat cel puţin 2 ani, sau la cererea aceluia dintre soţi a cărui stare de sănătate face imposibilă continuarea căsătoriei, caz în care desfacerea căsătoriei se pronunţă fără a se face menţiune despre culpa soţilor. De azi, legislaţia civilă introduce şi prevederi referitoare la despăgubiri, prestaţii compensatorii şi obligaţii de întreţinere între foştii soţi. Prin urmare, soţul care suferă un prejudiciu prin desfacerea căsătoriei poate cere soţului vinovat să îl despăgubească. Totodată, soţul divorţat are dreptul la întreţinere, dacă se află în nevoie din pricina unei incapacităţi de muncă survenite înainte de căsătorie ori în timpul căsătoriei. Aceeaşi obligaţie intervine şi atunci când incapacitatea se iveşte în decurs de un an de la desfacerea căsătoriei, însă numai dacă incapacitatea este cauzată de o împrejurare în legătură cu căsătoria. În cazul în care căsătoria a durat cel puţin 20 de ani, iar divorţul se pronunţă din culpa exclusivă a soţului pârât, Codul Civil actual spune că soţul reclamant poate beneficia de o prestaţie care să compenseze un dezechilibru semnificativ pe care divorţul l-ar determina în condiţiile de viaţă a celui care o solicită. În schimb, soţul care solicită prestaţia compensatorie nu poate cere de la fostul său soţ şi pensie de întreţinere. Prestaţia compensatorie poate lua forma unei sume globale sau a unei rente viagere, dar poate fi achitată și în natură. Cât despre custodia copiilor minori după divorţ, prevederea nouă este că aceasta poate fi comună.
Urmăriți acest link pentru a lectura integral Codul Civil activat în data de 1 octombrie 2011.
Loading ...
