Actualizat aprilie 15th, 2025 11:37 PM
Facebook devine tot mai mult locul în care şi persoanele publice care au ceva de transmis, analizat, opinat îşi promovează ideile, reacţiile la anumiţi „stimuli”. Fără îndoială, subiectul fierbinte al acestei primăveri, în Municipiul Oradea, a fost demisia în bloc a angajaţilor de la Unitatea de Primire Urgenţe din cadrul Spitalului Judeţean. Administrat de Municipalitate, acesta s-a confruntat cu o răzmeriţă a urgentiştilor care au reclamat stilul despotic al conducerii oraşului şi al spitalului în ceea ce priveşte aplicarea prevederilor legale privind încadrarea în pătura de 30 de procente cu sporurile. Din start, în frunte cu medicul-şef Hadrian Borcea, doctorii au arătat că nu (neapărat) pierderea temporară a unor sume de bani îi deranjează ci modul în care s-a decis tăierea sporurilor. Presa a relatat pe larg despre cele întâmplate în curtea Spitalului Judeţean, la Primărie şi, în general, în Sănătate. Un articol din săptămânalul Bihoreanul, în care se scoate în evidenţă că, de fapt, primarul Ilie Bolojan ar fi avut dreptate în disputa cu Borcea şi colegii acestuia, l-a enervat pe şeful UPU, un om care, de altfel, a ieşit mereu în evidenţă printr-un calm deosebit. Acesta a publicat un generos punct de vedere, preluat şi distribuit de medicul rezident Mircea Uiorean, explicând din nou care a fost cauza rebeliunii. Cum cetăţenii nu sunt interesaţi de meciuri mai mult sau mai puţin personale între politicieni sau alte tipuri de oameni importanţi, vom reda acele părţi din textul medicului urgentist care se referă strict la speţă:
„…De ce mi-am dat demisia? Pentru ca nu am mai gasit cale de comunicare cu conducerea Spitalului Clinic Judetean de Urgenta Oradea. Pentru ca dupa multe luni de discutii sterile pe foarte multe teme, nu numai pe acesta, nu s-a ajuns la solutii (nu la solutia mea, nici la altele). Pentru ca dupa ce ani la randul am fost o resursa pentru acest spital, in ultimele luni nu se mai pot purta discutii care sa conduca spre ceva pozitiv. Practic a fost picatura care a umplut paharul care de mult statea sa dea pe din afara. Din punctul meu de vedere am considerat ca trebuie sa plec din acea institutie care nu mai are nevoie de activitatea mea. NICI MACAR O SECUNDA NU A FOST VORBA DE BANI. Ca dovada, acceptarea imediata a demisiei de catre manager. Intr-adevar nu am luat in calcul decizia colegilor mei, care au decis ca ma urmeaza pe mine, atunci cand au aflat ca managerul mi-a acceptat demisia. NI|CI MACAR O SECUNDA NU AU INTREBAT DE BANI. Da, in final s-a ajuns aici pentru ca de luni de zile am semnalat faptul ca vom ajunge la un moment de impas. Dar au fost multe zile de calcule eronate sau interpretari ciudate ale unei legislatii deplasate care au dus in final la o aplicare si mai deplasata. S-a ajuns la o perioada de cosmar prin care au trecut colegii mei, generat de incompetente individuale si interpretari meschine din toate directiile …
Din pacate pentru noi a fost o lupta de principii din care noi am pierdut pentru ca nu putem lupta in acest context de valori…Chiar am vrut sa plec. Colegii mei chiar au vrut sa plece. Ar fi reusit sa isi gaseasca toti de lucru inafara judetului in maxim o luna. Dar nu despre asta a fost vorba. Ci despre o MARE LEHAMITE legata de modul in care se iau deciziile si se aplica. Nu a fost o actiune de protest. Ci CHIAR AM VRUT SA PLECAM CAT VEDEAM CU OCHII. Adica oriunde numai aici nu…
Acesti medici si asistenti sunt aceiasi care timp de 3 ani au asigurat TOATE meciurile de polo, handbal si baschet ale echipelor Primariei, adica cateva sute de ore prestate la sfarsit de saptamana din timpul lor liber, doar pentru ca Primarul le-a cerut-o. Dar nu mai conteaza nimic, important este ca e indoielnica dorinta de a diferentia motivarea celor care isi risca viata fata de cei care nu. Poate ca da, poate ca nu. Acest serviciu a functionat asa in ultimii 12 pe o structura morala si valori care i-a consolidat structura si functionalitatea. Mai sunt multe lucruri de facut si de construit,ie clar, dar pana acum am creat si am lucrat intr-o echipa care a crezut in ceva. NU IN BANI. Ci in faptul ca daca invata si muncesc si isi risca viata vor ajunge, la un moment dat sa aiba o viata rezonabila si sa fie apreciati. Daca am gresit e vina mea. Si nu imi pare rau sa las pe altul in locul meu. Apropo eu sunt medic sef interimar. Nu am vrut niciodata sa fiu medic sef am fost rugat sa o fac si in pemanenta sper ca va veni altul mai bun…”
Reamintim că medicii de la UPU au renunţat la a-şi da în mod individual (şi 100% legal) demisia. Doar dr. Hadrian Borcea a rămas pe poziţii.
Loading ...
