BihorStiri.ro INTERVIU cu Şerban Moraru

INTERVIU cu Şerban Moraru

apr. 09, 2012 Florin Coman Fotbal, Sport 0 1355 vizualizari

Titularul pentru postul de fundaş dreapta la FC Bihor a fost în primele patru etape ale returului Şerban Moraru. Crescut la Braşov, acesta a schimbat deja o serie de echipe până să ajungă la Oradea. A evoluat şi la Rapid, dar şi la Vaslui, unde a debutat în Liga I, tocmai într-un meci cu Steaua.

Deşi la început a evoluat mijlocaş central defensiv, la Vaslui, Viorel Hizo l-a trecut pe postul de fundaş lateral, poziţie pe care se simte cel mai bine. Cu toate că a avut probleme serioase cu accidentările, Şerban Moraru, este un învingător şi demonstrează că a trecut cu bine peste ele. El consideră că dacă anul acesta sunt puţine şanse de promovare, sezonul următor, sigur, orădenii vor fi principalii pretendenţi la accederea în prima ligă.

Nume: Moraru

Prenume: Şerban

Data naşterii: 9 februarie 1986

Locul naşterii: Braşov

A început fotbalul: la vârsta de 8 ani, la CSS Braşovia

Primul antrenor: Marin Iancu

Post: fundaş dreapta

Echipe la care a jucat: FC Braşov, Forex Braşov, Rapid Bucureşti, FC Vaslui, Astra Ploieşti, CSM Rm. Vâlcea şi FC Bihor

A debutat în Liga I: în 2006, la FC Vaslui

Hobby: tenisul de câmp, filmele

Filme preferate: acţiune, comedii

Actori preferaţi: Rossell Crowe şi Adam Sandler

Echipă preferată: Real Madrid

Jucător preferat: Sergio Ramos

– Şerban, cum au fost începuturile tale fotbalistice?

– Am început în oraşul natal, la un club sportiv şcolar, Braşovia. La 14 ani am avut un meci cu FC Braşov, iar după acel meci m-a luat FC Braşovul. Mi-am dorit foarte mult să ajung la Braşov, la prima echipă. N-am avut ocazia asta, în schimb am avut şansa ca înainte să împlinesc 18 ani să mă ia Forex Braşov, care evolua în Divizia C. A fost primul an când s-a introdus regula că trebuie să fie un junior în teren şi atunci domnul Adrian Hârlab m-a vrut la echipă acolo şi, venind de la Centrul de Copii şi juniori al lui FC Braşov, nu am putut să nu accept.

– Cât ai jucat la echipele din Braşov?

– Am jucat de pe la 8 ani, până pe la 19 ani, când m-am dus la Rapid.

– Şi ai trecut pe la trei echipe în oraşul tău natal….

– Da, da, Braşovia, FC Braşov şi Forex Braşov.

– Toate la juniori?

– Da, numai că la Forex am jucat şi în Divizia C, acela fiind primul an de seniorat pentru mine.

– La FC Braşov cât ai stat?

– De la 14 ani până la 18, cam 4 ani de juniorat.

– Cum a fost trecerea la seniori?

– A fost prima oară când aveam ocazia să nu mai joc la juniori şi să am meciuri mai tari în picioare. Era primul an când trebuia să ai în teren un junior obligatoriu la Divizia C, iar mie mi-a prins foarte bine că am mers acolo. Am jucat un campionat întreg, din 34 de etape, cred că am jucat în 33, am dat şi 8 goluri. A fost penultimul an în care am jucat mijlocaş central.

– Ce momente plăcute îţi aminteşti din cariera de junior?

– La juniori am avut mai mereu satisfacţii. La FC Braşov, de multe ori am câştigat campionatul pe judeţ, ne-am dus mereu la faza semifinală şi finală pe ţară şi am cam fost printre primele echipe din ţară la categoria 1986.

– La 18 ani ai făcut, aşadar, pasul spre seniori. Cum a fost la Forex şi cum ai ajuns la Rapid?

– La Forex am stat un an, cât am promovat din Divizia C în Divizia B. După aceea, când mai erau două sau trei etape, a venit antrenorul la mine şi mi-a spus că de ceva timp sunt urmărit de cineva de la Rapid şi că ar vrea să mă ducă acolo şi pe moment i-am spus că dacă aş avea ocazia asta şi dacă o să mă lase clubul să mă duc, o să mă duc.

– Şi?

– M-am dus la Rapid. Au fost ceva probe, cu mai mulţi jucători, printre care au fost şi Deac şi Szekely, care a fost la Steaua, a fost şi Goga, care-i acum la Poli…

– Se întâmpla prin 2005?

– Da, cam aşa. Am rămas la Rapid, am semnat un contract pentru patru ani, parcă. Atunci am apucat să joc numai la echipa a II-a, care era în liga a II-a şi o dată am prins banca la un meci de cupă al primei echipe de la Rapid.

– După aceea cum de ai plecat?

– M-am accidentat, într-un meci cu Astra Ploieşti, mi-am rupt ligamentele la piciorul drept şi a trebuit să fac o perioadă mai mare de pauză, vreo 6 – 7 luni, iar clubul Rapid mi-a spus că nu mai poate plăti salariul, care nu era unul foarte mare, dar doreu să mi-l diminueze cu 75% şi a trebuit să plec, nu mai puteam sta la Bucureşti în condiţiile acelea. M-am mutat la Braşov, m-am operat şi mi-am făcut recuperarea la Braşov, cu un preparator fizic, Şimon Vicenţiu. Mi-am reziliat contractul cu Rapid, m-am întors la Braşov, fiind liber de contract. Fratele meu trebuia să aibă o întâlnire pentru un interviu cu domnul Porumboiu, care era cu o anumită ocazie la Braşov şi i-a zis de mine, că sunt fotbalist, am fost la Rapid şi am avut ceva probleme cu picioarele. M-a întrebat în cât timp îmi revin, iar eu am zis, cam în trei luni. Mi-a zis, vino la Vaslui, semnăm un contract, te faci bine, şi dacă o să începi să joci bine, iar dacă nu, măcar ţi-am făcut un bine, că te-am luat şi te-ai pregătit într-o echipă şi te-ai integrat într-o echipă iar.

– Ce probleme ai avut cu picioarele?

– Am avut ligamentele rupte la genunchiul drept. S-a întâmplat la un meci şi a trebuit să stau vreo 7 luni de zile.

– După aceea ai mers la Vaslui? Cum a fost perioada de acolo?

– Da. Domnul Hizo era atunci antrenor şi am început alergările şi pregătirea cu echipa. Mi-a prins foarte bine. Din ambiţie şi arătând că pot să mai joc fotbal, am reuşit şi să debutez la Vaslui, chiar într-un meci cu Steaua, când am debutat şi în Liga I.

– Ce-ţi aminteşti din acele momente de debut?

– Conduceam noi cu 1-0 şi făcuse domnul Hizo deja două schimbări şi mai avea doi jucători la încălzire. Ia chemat pe amândoi, că nu ştia pe care din ei să-l introducă şi când i-a chemat pe ei doi, m-a văzut pe mine, care stăteam jos pe bancă. Mi-a făcut semn, „hei, tu, ridică-te, că intri în teren”. Într-un minut eram deja dezbrăcat, cu apărătorile puse şi legat la şireturi.

– Cât ai stat la Vaslui şi unde ai plecat după aceea?

– La Vaslui cred că am stat vreo doi ani de zile. Pregătirea de iarnă am făcut-o în Antalya, era Dorinel Munteanu antrenor şi într-un antrenament, când mai erau vreo 3 minute din el, mi-am rupt ligamentele la celălalt genunchi. Iar a trebuit să stau 6 luni pe tuşă, iar cum la Vaslui se cere mereu performanţă, nu puteam să mai stau, fiindcă şi dacă îmi reveneam mi-era foarte greu să joc. Astfel, mi-am reziliat contractul cu ei şi iar am stat vreo 6 luni pentru refacere.

– Apoi?

– După ce mi-am revenit, m-am dus la Braşov să fac cu ei pregătirea de vară. Era Răzvan Lucescu antrenor. Apoi a venit însă domnul Nicolo Napoli. A văzut două-trei antrenamente şi a zis că trebuie să-şi aducă el jucătorii pe care-i vrea. Eu fiind nelegitimat acolo, a zis că de Moraru nu are nevoie, fiindcă se gândea că aduce el alţii şi, astfel, am plecat la Astra Ploieşti. Am rămas la Astra şi după vreo trei săptămâni de când am semnat contractul, Nicolo Napoli a fost dat afară de la Braşov şi numai îl văd la antrenament la Astra Ploieşti. De a doua zi mi-a spus, Moraru la echipa a doua. S-a gândit că dacă nici la Braşov n-am fost bun, poate nu sunt nici la Astra. Am mers la Astra la echipa a doua, am stat acolo vreo patru luni, până a fost următoarea perioadă de transferuri şi mi-am reziliat contractul cu ei şi apoi am mers la Vâlcea.

– Cum ai ajuns la CSM Rm. Vâlcea?

– A vorbit fratele meu cu cineva de acolo, dacă nu au nevoie de jucători, fiindcă noi ştiam că sunt în liga a doua şi au un lot subţire şi au nevoie de jucători. Eu m-am dus, am mers fără pretenţii acolo, deoarece am dorit să mă pun din nou pe picioare şi să joc, fiindcă nu mai jucasem din divizia a IV-a, la echipa a II-a a celor de la Astra.

– Cât ai rămas la Vâlcea?

– Am stat numai o jumătate de an. Am jucat meci de meci acolo, mi-a prins foarte bine, după care am avut ocazia să vin la FC Bihor să mă vadă cei de aici.

– Până când ai ajuns la FC Vaslui ai jucat mijlocaş central defensiv, după care ai jucat fundaş dreapta. Cum s-a întâmplat trecerea asta?

– Da. Domnul Hizo nu avea fundaş dreapta, aşa cum îşi dorea el, pe muncă, şi m-a văzut şi serios şi punând piciorul tare. A zis că e un loc pentru mine acolo şi aşa am ajuns fundaş dreapta, dar unele meciuri le-am jucat şi fundaş stânga, fiindcă s-a bazat şi pe viteza mea.

– Cum ai venit la FC Bihor şi când s-a întâmplat?

– S-a întâmplat chiar în anul în care FC Bihor a obţinut promovarea, în sezonul 2010-2011. În 2010, prin august am venit. A fost un pic cam târziu, campionatul trebuia să înceapă, eu am venit un pic cam târziu şi nepregătit. Au durat câteva săptămâni, până a trebuit să mă pun pe picioare, dar sunt un jucător care fizic, cât de cât, am o rezistenţă bună şi chiar dacă sunt în urmă cu pregătirea, mă duc la o echipă şi mă pun destul de repede pe picioare.

– În cât timp ai jucat primul meci oficial cu FC Bihor?

– Primul meci, ştiu că l-am avut cu Iaşiul acasă, dar n-a fost un debut fericit pentru mine, fiindcă am luat cartonaş roşu prin minutul 60 la meciul acela. Era în tur, în etapa a VII-a sau a VIII-a. Am bătut cu 2-1, chiar dacă am fost conduşi cu 1-0.

– Cum a fost, per ansamblu, primul tău sezon la FC Bihor?

– Am făcut pregătirea de iarnă foarte bine, cu domnul Marius Marinău, am avut şi ceva rezultate bune în meciurile amicale şi se vedea o forţă de grup, aveam prea puţine individualităţi, poate un Mărkuş sau un Bârză, un Florean, care sunt jucători de viteză, dar, în mare eram o echipă unită, o forţă şi ne ajutam unul pe altul la greu, mereu eram atenţi pe faza defensivă şi pe contraatac, mereu câştigam meciuri, în faţa unor echipe contracandidate.

– Ce a însemnat pentru tine promovarea, din punct de vedere sportiv?

– Întâi şi întâi mi-am dorit să ajung iar în Liga I, fiindcă ştiam cum este, în România este un maxim posibil şi ca să îţi propui ceva mai îndrăzneţ trebuie să joci în Liga I în mod regulat. Mă gândeam că pot să ajung iar în prima ligă şi să arăt că am valoare şi că merit să joc acolo. De asemenea, îmi doream foarte mult şi pentru echipă, fiindcă ştiam cât se doreşte această promovare la FC Bihor şi că se vrea performanţă mereu.

– Iar şocul cu ratarea promovării cum a fost?

– Parcă nu a fost aşa mare. Deşi aşteptam şi azi eram în Liga I, iar mâine nu mai eram, aveam speranţe că noi o să câştigăm la TAS şi o să fie bine. După aceea nu am avut vacanţă, fiindcă noi ne-am antrenat tot pentru prima ligă, dar, de fapt nu am mai intrat în Liga I. Parcă nu a fost un şoc atât de mare.

– Aţi trecut, aşadar, peste acele momente, ce s-a întâmplat totuşi în noul sezon?

– Nu ştiu, nu-mi prea pot explica, fiindcă în mare suntem cam aceeaşi, faţă de anul trecut au plecat doar doi sau trei jucători. Nu ştiu, nu-mi explic, în mare parcă ne-am mai pus la punct un pic jocul, jucăm mult mai bine, dar parcă nu mai avem sclipirea aceea prin care noi dădeam un gol, după care ne apăram şi pe contraatac poate mai dădeam încă un gol…

– Au fost meciuri memorabile în returul ediţiei trecute…

– Am avut meciuri directe cu contracandidatele, care păreau foarte grele, şi la Mioveni, şi la Sibiu şi la Iaşi. Au fost deplasări lungi, dar noi ne-am concentrat şi, la Sibiu, dintr-o jumătate de ocazie am reuşit să dăm un gol şi să câştigăm cu 1-0, deşi aveau jucători cu experienţă. S-a văzut dorinţa noastră mai mare de a face un rezultat bun acolo şi de a lupta în continuare pentru promovare. Apoi, la Mioveni am avut poate cel mai greu meci. A fost un meci deschis, şi ei au ieşit la joc şi ei au avut ocazii, dar a fost poate cel mai bun meci al nostru de anul trecut şi am reuşit să câştigăm cu 1-0, printr-un gol marcat de Oltean. După aceea ne-am dus la Iaşi. A fost o deplasare foarte lungă pe care am făcut-o cu trenul. Iaşul era o echipă inconstantă şi am reuşit să marcăm două goluri, poate chiar când atacau ei mai mult şi nu se aşteptau, nu prea au dat importanţă fazei defensive.

– Revenind la actualul sezon, zici că nu-ţi explici aceste rezultate…

– Da, faţă de anul trecut, parcă jucăm mult mai bine, avem un joc de pase mult mai elaborat, ducem mai uşor mingea în faţa porţi, dar, nu ştiu, ori lipsa de concentrare, ori nu ştiu…, parcă ceva nu e bine acolo, parcă suntem cu un pas prea în spate şi nu ajungem la minge s-o împingem în poartă.

– Nu aveţi o anumită lipsă de motivaţie, ştiind că Bistriţa şi Timişoara s-au distanţat serios în clasament?

– Nu e vorba de asta, ştim că echipele din Bistriţa şi Timişoara sunt foarte bine pregătite şi meritat au acest parcurs, şi în iarnă era aceeaşi diferenţă, însă noi vrem meci de meci să dăm tot ce e mai bun şi neapărat să câştigăm, cu oricine jucăm. Şinem foarte mult la victorie, mai ales acasă şi la fel şi în deplasare. Nu mergem în deplasare să nu pierdem sau doar să jucăm bine, ne dorim de fiecare dată victoria. Ţi după meciul de miercuri de la UTA, în care zic eu că am jucat foarte bine, am avut iniţiativa şi am avut multe ocazii, mi-am zis că de acum vreau să joc cel mai urât fotbal posibil, dar să câştigăm.

– Aşadar, în retur, până acum, patru meciuri, trei înfrângeri şi o singură victorie…

– Da. Aş zice însă că am jucat cu Poli, care era pe primul loc, UTA care a fost pe locul IV, Severinul care a fost pe locul III, dar pe ei i-am bătut. la Alba Iulia, iar a fost un meci, zic eu cu un adversar pe care-l puteam bate, dar, la fel, nu ştiu, ori începem meciurile deconcentraţi, ori… Nu ştiu, nu-mi explic, am luat goluri destul de repede în toate meciurile şi poate asta ne-au făcut jocurile mai grele şi nu am mai putut să întoarcem rezultatul.

– Înfrângerea asta de la Arad v-a demoralizat?

– Nu, nu. Acum, teoretic, ar trebui să urmeze ceva meciuri mai uşoare, dar numai teoretic. Toate meciurile sunt grele, dar şi la meciul cu UTA, deşi am evoluat împotriva unor jucători foarte experimentaţi şi foarte buni, Mara, Hidişan sau Bălan, am văzut că dacă pe ei îi putem domina şi împotriva lor putem evolua atât de bine, sigur împotriva altor echipe putem juca şi mai bine şi putem să câştigăm.

– Aţi avut până acum, anul acesta, patru antrenori, Ghiţ, Gabbanini, Farcău şi acum Rotariu. E o problema aceasta că se tot schimbă antrenorii?

– Aş zice că e o problemă în România chestia asta, dar şi eu mă gândesc că primul lucru care trebuie schimbat la o echipă având în vedere că jucătorii nu-i poţi transfera oricând, cum vrei şi ce vrei, primul lucru care se schimbă este antrenorul. Nu cred că e o măsură foarte corectă, dar atâta timp cât domnul Ghiţ îi ştia pe majoritatea copiilor de 7-8 ani de zile… A venit italianul, care a dorit ca în câteva zile să schimbe mentalitatea, a dorit să vină cu un alt concept, cu o altă idee de joc, ceea ce era foarte greu. După aceea a rămas domnul Farcău, cu care, pot să zic aşa, m-am pus pe picioare, am început să joc la dânsul, mai ales că eu în tur am fost accidentat, am avut o accidentare la genunchi, cu domnul Farcău m-am pus pe picioare în pregătirea de iarnă, mi-a dat încredere în meciurile amicale, a început şi returul cu mine. Ne pare rău că a plecat, fiindcă făcuse cât de cât o echipă bună. A venit acum domnul Rotariu, de la care, vă daţi seama, avem numai de învăţat. Ţtim ce carieră a avut ca jucător. Dacă ne dă şi nouă un pic din răutatea şi dorinţa lui de victorie ca jucător, cu ce calităţi mai avem şi noi, sigur ne vom autodepăşi în acest retur, chiar dacă este un pic cam târziu, ca să zic aşa.

– Ce urmează pentru voi?

– În etapele care mai sunt, mergem la victorie la toate jocurile, cel puţin la următorul joc, cu Baia Mare, când nici nu concep să nu câştigăm, deşi poate nu e bine să vorbesc de acum, dar eu am încredere în echipă.

– În încheiere, dacă doreşti să le transmiţi ceva suporterilor, spectatorilor?

– Da. Să vină la stadion în continuare, să vadă că la FC Bihor se vrea performanţa, să vadă că la FC Bihor se joacă fotbal şi cu aportul lor şi cu sprijinul lor, o să vină încet, încet şi rezultatele. Poate anul acesta nu o să reuşim să promovăm, dar la anul o să fim principalii favoriţi.

– Şerban, îţi mulţumim mult şi-ţi dorim succes în continuare.

– Şi eu vă mulţumesc.