Imnul Craiovei Maxima

Adrian Păunescu a fost unul dintre artizanii Craiovei Maxima. Împreună cu ministrul de externe al anilor ’70, Ștefan Andrei, poetul a pus umărul la crearea primei echpe românești care a performat în varianta consacrată a cupelor europene. Cei doi, împreună cu conducerea clubului, se consultau cu privire la transferuri, și se ocupau ca lucrurile la echipă să meargă cum trebuie. Universitatea Craiova atingea sefrturile de finală ale Cupei Campionilor în ediția 1981-1982 și semifinalele Cupei UEFA în ediția 1982-1983, și a fost considerată pe bună dreptate ca echipa care deschis apetitul pentru performanțe europene ale granzilor Steaua și Dinamo. Cum performanțele acelor ani meritau să intre în istorie, Păunescu a compus un imn pentru Craiova Maxima.

„Cântec pentru Oltenia” a fost interpretat în premieră, înaintea partidei retur cu Kaiserslautern, din sferturile Cupei UEFA. Oltenii au învins atunci cu 1-0, gol Negrilă și s-au calificat în semifinale (în tur se impuseseră nemții cu 3-2, goluri Brehme (24, 51), Irimescu (40 – a.g.) / Geolgău (53), Crișan (72)). În semifinale, Craiova a fost eliminată de Benfica Lisabona, după 0-0 pe „Da Luz” și 1-1 pe „Centralul” din Bănie (goluri: Balaci (17) / Filipovic (53)). În intervalul 1973-1986, Craiova a înregistrat următoarele performanțe: 3 titluri de campioană a României (1974, 1980, 1981), 3 locuri 2 (1973, 1982, 1983), 4 locuri 3 (1975, 1977, 1984, 1986), 4 Cupe ale României (1977, 1978, 1981, 1983), finalistă a Cupei României (1975, 1985).

Cantec pentru Oltenia,
in 16 martie 1983
(Adrian Paunescu)

De bucurie rar avuram parte
In unele duminici, pe la nunti,
Suntem olteni pe viata si pe moarte
Suntem olteni, adica suntem munti.

Un rost ne-a dat maicuta noastra, dulcea,
Sa fim, dintre romani, cei mai fierbinti,
Din Dolj si pana-n Olt si pana-n Valcea
Si pana-n Gorj si pana-n Mehedinti!

Oltenia, Eterna Terra-Nova
Un cantec are astazi si-n priviri
Hai Universitatea! Hai Craiova!
Tu, Campioana unei mari iubiri!

La Tricolorul romanesc se-nchina
Si-i face juramant prin lupta, azi,
Oltenia, provincia latina,
A lui Mihai, al nostru, cel viteaz.

Oltenia pandura a lui Tudor
Si-a lui Arghezi si-a atator dusi
Oltenia celui mai mare sculptor
Al omenirii, Constantin Brancusi.

Oltenia, Eterna Terra-Nova
Un cantec are astazi si-n priviri
Hai Universitatea! Hai Craiova!
Tu, Campioana unei mari iubiri!

Salut fratern, Moldova, Bucovina,
Salut fratern, Ardeal, si tu, Banat,
Salut fratern, Muntenie vecina,
Si Maramures, neam ne-ngenunchiat.

Priviti aceasta sacra frumusete:
Oltenia pamant de oameni buni
Si pumn pedepsitor cu cinci judete,
Caus al palmei vechilor taciuni.

Oltenia, Eterna Terra-Nova
Un cantec are astazi si-n priviri
Hai Universitatea! Hai Craiova!
Tu, Campioana unei mari iubiri!

Olteni suntem in matca noastra
Olteni am fost si-asa vom fi
Iar Flamura ros, galbena, albastra
Se oglindeste bine si in Jii.

Tot ce avem, noi am facut cu truda
Si n-am trait din mila si pomeni;
Spre binele acestei tari asuda
Si semetia noastra de olteni.

Oltenia, Eterna Terra-Nova
Un cantec are astazi si-n priviri
Hai Universitatea! Hai Craiova!
Tu, Campioana unei mari iubiri!

{youtube height=”330″}hQCzteRjIX8{/youtube}

Imnul Rapidului 

Apropierea de Rapid a lui Adrian Păunescu s-a datorat mai ales fanilor care umpleau Giuleștiul în anii negri ai clubului feroviar. La sfârșitul anilor 70 și în anii 80, Rapidul se zbătea în divizia B și umplea stadioanele peste tot pe unde juca în țară, fiind, la acea vreme, cea mai iubită echipă din România. Trebuie precizat ca Rapidul umplea fostele stadioane Republicii (ANEF) și 23 August (la un meci cu Progresul, disputat în 1981, 50.000 de suporteri umpleau tribunele acstui stadion, deși meciul conta pentru Divizia B). Plin ochi era și Giuleștiul, indiferent de adversar.

În acei ani, lumea mergea pe Giulești și pentru că acolo se strigau lucruri nemaiauzite în alte locuri. Aminitim doar câteva din scandările curajoase ale galeriei: „Ceaușescu-PCR a băgat Rapidu-n B”, „Galeria lui Rapid, nu e membră de partid” sau „Vino Cami peste noi, să ne dai și golul 2” și „Toni Polster unde ești? Să vezi teatrul din Giulești”, ultimele două la un celebru 4-4 cu Dinamo, în urma căruia Rodion Cămătaru cucerea gheata de aur, surclasându-l pe austriacul Tony Polster la numărul de goluri marcate.

Imnul Rapidului a fost scris în mai 1980, chiar în Giulești. Componenții Cenaclului „Flacăra” erau la o miuță, când Adrian Păunescu i-a propus lui Victor Socaciu să scrie un imn pentru suporterii minunați ai Rapidului.

Declara acum cățiva ani poetul: „Era vremea când se striga Ceauşescu PCR au băgat Rapidu-n B! Păunescu-Flacăra, vor băga Rapidu-n A!. De aici a pornit totul. Lumea mă iubea în Giuleşti şi am vrut să le dăruiesc ceva în schimb”. 

Imnul Rapidului
(mai 1980, versuri: Adrian Păunescu, muzică: Victor Socaciu)

Sintem peste tot acasa,
Portile ni se deschid,
Nu-i echipa mai frumoasa
Si iubita ca Rapid.

Rapid, Rapid,
Lupta daca ne iubesti,
Rapid, Rapid!
Haide, hai Rapid Giulesti!
Haide, hai Rapid Giulesti!

Inima ce-n piept ne bate
La nevoie e un tun
Pentru-o singura dreptate
Sa invinga cel mai bun.

Rapid, Rapid,
Lupta daca ne iubesti,
Rapid, Rapid!
Haide, hai Rapid Giulesti!
Haide, hai Rapid Giulesti!

Nu va dati batuti o clipa
Invatati acest refren
Imnul nostru de echipa
Glasul rotilor de tren.

Rapid, Rapid,
Lupta daca ne iubesti,
Rapid, Rapid!
Haide, hai Rapid Giulesti!
Haide, hai Rapid Giulesti!

{youtube height=”330″}UU1mD8h67ck{/youtube}