Actualizat decembrie 3rd, 2024 7:30 PM
Marți, 19 martie 2024, ora 19.00Sala de concerte „Enescu – Bartók”CONCERT SIMFONICConcert de deschidere a Festivalului Primăverii 2024 ediția a XIII-a
Dirijor: Tiberiu SoareSoliști : Ako Tanaka – Soprană (Japonia)Momoka Ando – Pian (Japonia)În program:G. Enescu – Preludiu la unison din suita nr. 1 în Do major
S. Prokofiev- Concertul pentru pian Nr. 3 în Do major
*** (pauză)
G. Puccini” Aria „O mio bambino caro” din Opera Gianni Schicchi
G. Puccini – Aria “Quando men vo” din Opera La bohème
C. Gounod – Aria “Je veux vire” din Opera Romeo și Julieta
C. Gounod – Muzică de balet din Faust
|
|
Unul dintre cele mai îndrăgite festivaluri ale Filarmonicii de Stat Oradea este Festivalul Primăverii. Anotimpul începutului, al speranței, al frumosului care înflorește, al dorinței care prinde aripi, anotimpul celor visători și al celor încrezători, anotimpul care trezește întreaga lume la viață! În câte feluri poate fi descrisă primăvara? La Oradea, ea este descrisă cum nu se poate mai frumos: Prin muzică! Natura își găsește în fiecare an noi modalități de a-și cânta muzica și a-i încânta pe cei care își deschid sufletul să o asculte. Așa și artiștii Filarmonicii de Stat Oradea și invitații lor, doresc să inspire publicul prin sonorități primăvăratice și să aducă frumosul în sufletul tuturor prin această formă unică de exprimare, prin muzică.
Festivalul Primăverii, aflat în acest an la cea de-a XIII-a ediție, se va desfășura în perioada 19-28 martie și va dărui publicului buchete muzicale, care vor înflori în sufletul ascultătorilor. În cadrul festivalului se vor organiza atât concerte simfonice, cât și recitaluri, fiecare eveniment purtând aura sa proprie. De asemenea, cei care vor creiona tabloul primăverii vor fi instrumentiștii Filarmonicii de Stat Oradea și invitații lor, dirijori, instrumentiști și soliști vocali care concertează pe marile scene din România și din lume.
Concertul de deschidere va avea loc marți, 19 martie, ora 19.00 la sala de concerte „Enescu – Bartók” și va fi dirijat de către maestrul Tiberiu Soare. Autenticitatea acestui concert constă în faptul că cele două invitate din Japonia sunt soprana Ako Tanaka și pianista Momoka Ando, însă care au un rol egal pe scenă în calitate de soliste, și nu de acompaniator și solist, așa cum se întâlnește frecvent pe scenele de concert. Programul este cât se poate de ofertant, cu accent pe lucrări din preajma secolului XX, respectiv: „Preludiu la unison din Suita nr. 1 în Do major” de George Enescu, „Concertul pentru pian nr. 3 în Do major” de Sergei Prokofiev, iar după pauză lucrările vocale: Aria „O mio babbino caro” din opera „Gianni Schicchi” și „Quando me’n vo’” din „Boema”, opere compuse de Giacomo Puccini, respectiv „Je veux vivre” din opera „Romeo și Julieta” de Charles Gounod. Seara se va încheia cu o lucrare din creația aceluiași compozitor francez, respectiv „Muzică de balet” din opera „Faust”.
„Preludiu la unison” din „Suita nr. 1 în Do major” este una dintre lucrările fascinante de tinerețe ale lui George Enescu. Alături de cele două „Rapsodii române”, „Suita pentru orchestră nr. 1” a fost prezentată în premieră absolută la București, la 23 februarie/8 martie 1903. Suita i-a fost dedicată compozitorului Camille Saint-Saëns și este o partitură neobișnuită mai ales datorită primei părți, celebrul „Preludiu la unison”. El este unic în literatura simfonică universală şi fascinant atât prin conţinutul exprimat, cât şi prin particularităţile tehnice. Această primă parte uluitoare le pune în umbră pe celelalte trei părți care alcătuiesc Suita nr. 1. Valoarea ei de unicat este explicată de obicei prin procedeul folosit. Nimeni nu s-a mai încumetat să scrie o întreagă mişcare simfonică la unison. Există în istoria muzicii suficiente pasaje la unison (orchestrale, vocal-instrumentale), dar nu un număr atât de mare de măsuri în care instrumentele orchestrei să cânte împreună aceleaşi note. Şi nu o creaţie unitară, care să aibă individualitate tematică, expresivă, caracter de sinteză muzicală prin folosirea aceluiaşi procedeu: unisonul. Consonanța perfectă a unisonului lasă sentimentul existenţei unui singur sunet, cu atât mai mult când instrumentele sunt apropiate din punct de vedere timbral. El creează efecte sonore deosebite, de la senzaţia de tensiune paroxistică, de maximă acumulare deci, până la cea de relaxare şi limpezime. Cu toate acestea, privit din alt unghi, unisonul extins la dimensiuni ample este generator de monotonie, din cauza perceperii unui spațiu sonor plat, mai ales în cazul ansamblului mare de coarde. Expresivitatea pare că dispare în acest caz. În contradictoriu, George Enescu reușește să învingă toate aceste neajunsuri și dificultăți și să creeze o capodoperă.
|
Loading ...
