Primăvara este întâmpinată cu sonorități însorite și calde la Filarmonica de Stat Oradea. Marți, 22 martie la ora 19.00, Sala Enescu-Bartok va găzdui unul dintre concertele dedicate Festivalului Primăverii. În cadrul acestuia vor fi interpretate două lucrări mozartiene: Divertisment în Re major, K.136 și Divertisment în Fa major, K. 138, o lucrare ce aparține compozitorului Gustav Mahler, Adagietto din Simfonia a V-a și se va încheia cu piesa bartokiană Dansuri populare românești. Lucrările vor fi interpretate de către Orchestra de coarde a Filarmonicii, condusă de dirijorul Ciprian Marinescu.
Prin denumirea sa, un Divertisment este o piesă de delectare, de amuzament. Divertisment în Re major, K.136 este una dintre lucrările mozartiene care se cântă fără întrerupere din anul 1772. Acesta a fost caracterizat drept încântător și totuși prea simplu. Se pare totuși că fiecare ascultător sau interpret îi poate descoperi elemente structurale noi, expresii diferite și sonorități particulare, ceea ce îndepărtează simplitatea și descoperă geniul mozartian, atât de apreciat.
Divertisment în Fa major, K. 138 prezintă multiple asemănări cu lucrarea precedentă, acestea fiind adesea interpretate împreună. Chiar dacă sunt lucrări de cameră, acestea au un caracter simfonic, fiind denumite frecvent Simfoniile Salzburg. Din cele trei mișcări ale lucrării, cea mai intensă este cea mediană: Aceasta atrage atenția prin bogăția armonică și inventivitatea matură a adolescentului Mozart. De remarcat este și arhitectura impecabilă a întregii piese, reprezentând o caracteristică a compozitorului.
Adagietto din Simfonia a V-a reprezintă introducerea ultimei părți din Simfonia a V-a de Gustav Mahler. Lucrarea scrisă la începutul secolului XX cuprinde trei părți care se remarcă separat: Solo-ul de trompetă de la început, solo-urile de corn din partea a treia și mai ales Adagietto. Acesta este scris doar pentru coarde și harpă și este interpretat adesea ca piesă independentă, reprezentând poate cea mai cunoscută lucrare a sa. Trecând mai departe de sensul muzical al acesteia, se pare că lucrarea are ca origine un cântec de dragoste compus de Mahler pentru soția sa, Alma, versurile fiind cuprinse într-un scurt poem.
O citare excelentă a folclorului românesc se regăsește în lucrarea Dansuri populare românești de Bela Bartok. Compozitorul de origine maghiară s-a născut pe teritoriul României de astăzi, în extremitiatea vestică a țării. Din această cauză, el a fost permanent legat de folclorul românesc și mai ales de cel din Transilvania. Cercetând și promovând folclorul, el a compus lucrarea de față, cumulând 6 piese de dans din Transilvania, cântate în mod normal la fluier de către ciobani. Inițial lucrarea a fost dedicată pianului, varianta pentru orchestră mică fiind scrisă ulterior. Cele 6 piese care compun ciclul bartokian sunt: Jocul cu bâtă, Brâul, Pe loc, Buciumeana, Poarga Românească și Mărunțel.
Cele două lucrări simfonice vor fi dirijate de maestrul Ciprian Marinescu. Deopotrivă dirijor și violonist, Ciprian Marinescu își desfășoară cariera preponderent în Japonia, însă colaborează frecvent și cu orchestrele europene. În prezent este dirijor, concert maestru și solist al Hamonious Chamber Orchestra în Osaka și profesor de vioară în rândul tinerelor talente japoneze