Marți, 25 martie 2025, ora 19:00

Filarmonica de Stat Oradea

Sala de concerte „Enescu – Bartók”

Concert Simfonic

Eleganța Primăverii

FESTIVALUL PRIMĂVERII Ediția a XIV – a 2025

Dirijor: Ciprian Marinescu

Soliști:
Kyoka Nakamae – Vioară

Ryokoh Murashima – Vioară

Kiko Takase – Vioară

Orchestra Filarmonicii de Stat Oradea

Muzica clasică este asociată mereu cu eleganța. În secolele trecute, genurile clasice au fost perpetuate în lumea nobilă, atât în sălile de concert unde aveau acces doar cei din clasa socială superioară, cât și în saloane, unde seratele și evenimentele cu caracter artistic erau organizate de asemenea, de către familiile din înalta societate. Mai mult de atât, muzica clasică inspiră eleganță prin caracterul său, prin mesajul său, prin întreaga sa structură. Din fericire, genurile clasice au devenit accesibile tuturor odată cu trecerea anilor, însă ele și-au păstrat aceeași eleganță. Astăzi, unul dintre factorii care reflectă eleganța muzicii clasice este ținuta din sălile de concert. Eticheta de concert încă există, chiar dacă nu este respectată mereu cu aceeași strictețe și întreaga atmosferă creată într-o sală de concert inspiră în continuare eleganță.

În cadrul Festivalului Primăverii de la Filarmonica de Stat Oradea, va avea loc un concert intitulat Eleganța primăverii în data de 25 martie, ora 19.00, la sala de concerte „Enescu – Bartók”. Dirijorul Ciprian Marinescu, care își desășoară activitatea preponderent în Japonia, va aduce cu el trei dintre cei mai talentați artiști japonezi ai tinerei generații: violoniștii Kiko Takase, Kyoka Nakamae și Ryokoh Murashima. Programul împletește eleganța Barocului cu cea a Clasicismului și a Romantismului de început. Prin urmare, soliștii japonezi, alături de Orchestra Filarmonicii de Stat Oradea vor interpreta: Concertul pentru două viori în re minor, BWV 1043 de Johann Sebastian Bach, Simfonia pentru corzi nr. 2 în Re major de Felix Mendelssohn-Bartholdy și Concertul nr. 3 pentru vioară și orchestră de Wolfgang Amadeus Mozart.

Concertul pentru două viori în re minor, BWV 1043 este cunoscut și cu numele de Dublu concert de vioară. Face parte din repertoriul violonistic al Barocului târziu, fiind scris de Johann Sebastian Bach în jurul anului 1730. Din creația imensă a compozitorului, lucrarea violonistică este una dintre cele mai de succes.

Atunci când era director la Collegium Musicum în Leipzig, Bach susținea serii de concerte. Cu ocazia acestor serii de conerte a scris și Concertul pentru două viori în re minor, pe care mai târziu l-a aranjat pentru două clavecine, acordându-i numărul BWV 1062.

Lucrarea este caracterizată printr-o relație subtilă, însă foarte expresivă, între cele două viori. Pe lângă instrumentele soliste, partitura conține acompaniamentul format din corzi: vioara I, vioara a II-a, violă și bas continuu. Structura muzicală a lucrării utilizează imitația prin fugă, precum și contrapunctul în abundență și este împărțită în trei mișcări:

Vivace

Largo ma non tanto

Allegro

Simfonia pentru corzi nr.2 în Re major face parte din seria simfoniilor lui Mendelssohn pe care le-a scris între 12 și 14 ani. Seria numără treisprezece simfonii pentru corzi, compuse între anii 1821-1823, când compozitorul era un tânăr adolescent, dar care stăpânea deja foarte bine regulile de bază ale compoziției. Prin tot ceea ce le caracterizează, aceste lucrări reprezintă un tribut al simfoniilor clasice, aparținând lui Joseph Haydn, Carl Philipp Emanuel Bach sau Wolfgang Amadeus Mozart.

Primele șapte lucrări din această serie nu au un caracter simfonic atât de pregnant, încadrându-se mai mult în stilul de Divertimento clasic, așa cum se regăsește în lucrările mozartiene. Structura Simfoniei pentru corzi nr. 2 este următoarea:

Allegro

Andante

Allegro vivace

Simfonia pentru corzi nr. 2 este caracterizată printr-o simplitate fină, dar care reflectă siguranța cu care Mendelssohn stăpânea tainele vocilor conducătoare, ale contrapunctului și ale armoniei. Prin natura ei, lucrarea este una care cucerește publicul prin lejeritatea și farmecul ei.

Concertul nr. 3 pentru vioară și orchestră, K. 216 a fost compus de Wolfgang Amadeus Mozart în anul 1775, atunci când avea 19 ani și se afla încă la Salzburg. Într-o scrisoare trimisă tatălui său, compozitorul a menționat concertul de vioară numindu-l Straßburg-Concert. Cercetătorii nu au găsit un răspuns concret pentru această denumire pe care Mozart i-a dat-o lucrării sale, însă există supoziții cu referite la partea a treia a concertului: În secțiunea centrală din Allegretto există un motiv care ar reprezenta un dans local din Strasbourg și care se regăsește și într-o simfonie compusă de Carl Ditters von Dittersdorf.