BihorStiri.ro Concert "Tango Simfonic", vineri, în Cetatea Oradea

Concert „Tango Simfonic”, vineri, în Cetatea Oradea

aug. 22, 2023 Adrian Popa Actualitate, Cultură 0 1103 vizualizari

În cadrul stagiunii estivale INITIO 2023 a Filarmonicii de Stat Oradea, publicul meloman este invitat la un concert care amintește de serile calde și melodioase, atât de caracteristice Americii Latine. Astfel, curtea interioară a Cetății Oradea se va transforma pentru o seară într-o scenă de tango! Vineri, 25 august, începând cu ora 20, evenimentul intitulat „Tango Simfonic” va aduce mai aproape de public ritmurile tango-ului argentinian, prin interpretarea soliștilor Analia Selis – voce și Mariano Castro – pian, alături de Orchestra Filarmonicii de Stat Oradea și maestrul Radu Popa. Lucrările prezentate vor oferi o călătorie muzicală prin creația mai multor compozitori, din care face parte și inegalabilul Astor Piazzolla. Aranjamentele orchestrale aparțin pianistului Mariano Castro.

Piesa care va deschide concertul se va intitula „Oblivion / Zaraza” de Astor Piazolla, respectiv Benjamín Tagle Lara, iar versurile nostalgicului tango românesc îi aparțin lui Ion Pribeagu. Compozitorul argentinian a scris piesa „Oblivion” (Uitare) în anul 1982. Cântecul a fost descris ca fiind „bântuitor” și este unul dintre cele mai cunoscute tangouri ale lui Piazzolla. „Oblivion” evocă tristețea, în ciuda faptului că versurile vorbesc despre dragoste. „Zaraza” este titlul unui tangou de Benjamin Tagle-Lara, pe versuri de Ion Pribeagu. Cântecul a fost extrem de popular în România interbelică, în interpretarea lui Cristian Vasile. Piesa originală a fost compusă în 1929 cu același titlu, fiind premiată ulterior la unul dintre cele mai importante concursuri de muzică de tango din Uruguay.

Piesa „Nostalgias”, scrisă de Juan Carlos Cobián pe versurile lui Enrique Cadícamo a devenit rapid un cântec foarte apreciat de către cântăreți, dansatori și de către public. Versurile se potrivesc ca o mănușă cu muzica și aduc împreună mai multe teme specifice tangoului: iubire pierdută, băutură, nostalgie, bandoneon. Redarea lor poetică se pliază pe ritm, creând un dramatism intens.

Următoarea piesă este „Flor de lino”, considerată un exemplu caracteristic pentru vals-tango. Poezia scrisă de Homero Expósito în anul 1946 a fost transpusă pe note în anul următor de către Héctor Stamponi. Rezultatul a fost o piesă emoționantă, care vorbește despre singurătate, noapte, dar și alte tematici din aceeași sferă.

Piesa „Milonga Sentimental” aparține compozitorului Sebastián Piana. Încă din tinerețe, la vârsta de 23 ani l-a cunoscut pe Homero Manzi, alături de care a compus numeroare melodii în anii următori. Una dintre acestea este „Milonga Sentimental”, compusă fiind în urma insistențelor lui Manzi. Piesa a fost un mare succes încă de la început și este ascultată și astăzi.

Tangoul „Los mareados” a fost scris și rescris de mai multe ori. A luat naștere ca o piesă instrumentală, denumită „Clarita”, scrisă de Juan Carlos Cobián la începutul anilor 20’. I s-au adăugat ulterior versuri, dar acestea au fost schimbate. Abia în anul 1942 textierul Enrique Cadícamo a primit melodia și i-a adăugat alte versuri, care au rămas până astăzi. Însă, din anul 1943 piesa a fost interzisă de către guvernarea militară, având aceeași soartă precum alte tangouri din acele vremuri. Cu toate acestea, cântecul a supraviețuit până astăzi.

„Como dos extraños” se traduce prin „Ca și doi străini” și este un tango din anul 1940, scris de Pedro Laurenz, pe versurile lui José María Contursi. Autorul s-a inspirat într-o cafenea, unde a auzit un ospătar istorisind povestea iubirii sale pierdute. El a decis să își caute dragostea pierdută și, încurajat de colegii săi, a călătorit la Cordoba pentru a aprinde iubirea dintre el și o vânzătoare de magazin. A găsit-o ca o umbră a fostei sale iubite, iar șocul l-a făcut să se întoarcă la amicii săi și să le povestească întâmplarea.

La fel ca și „Milonga Sentimental”, și piesa „Se dice de mí” face parte din genul folcloric „Milonga”, regăsit pe tărâmul Argentinei, dar și în Uruguay și Rio Grande do Sul, Brazilia. Cântecul a fost conceput în anul 1943 de către dirijorul Francisco Canaro, pe versurile poetului argentinian Ivo Pelay. Prima înregistrare a aparținut cântărețului uruguayan Carlos Roldán. Ingeniosul autor Pelay a adpugat câteva versuri cu tentă comică, pentru a-l pune în valoare pe Roldán. Chiar dacă versurile erau scrise pentru a fi cântate de un bărbat, ulterior au apărut și versiuni feminine ale textului. În diferite interpretări, cântecul a fost inclus în diferite telenovele din Argnetina sau Columbia în următoarele decenii.

Tangoul s-a răspândit cu un succes atât de mare pe plan mondial, încât și compozitorii români au dorit să abordeze acest gen. Cântecul „Mână birjar” apaține pianistului și compozitorului Nell Martini, pe numele său real, Radu Teodorescu. Melodia scrisă pe versurile lui Dem Dubal, și-a câștigat admirația ascultătorilor în special în ajunul celui de-al Doilea Război Mondial. A fost înregistrată chiar și pe continentul american, iar în România a cunoscut diferite interpretări, de la Jean Moscopol sau Alexandru Arșinel. Este considerată un tango – romanță, iar autorul ei o caracteriza drept tango-milonga.

Cadenza piano „Adios Nonino” este lucrarea compozitorului Astor Piazzolla și a textierului Verano Porteño. Este una dintre cele mai profunde piese ale lui Piazzolla, scrisă în anul 1959, cu ocazia trecerii în neființă a tatălui său Vicente „Nonino”. Aflând vestea tristă, Piazzolla s-a întors din turneu de la Puerto Rico la New York pentru a scrie cântecul. Și-a rugat familia să îl lase singur pentru câteva ore. După liniștea apăsătoare, Piazzolla a început să cânte la bandoneon un cântec teribil de trist, era „Adios Nonino”. Compozitorul suferea din cauza eșecului financiar pe care îl adusese turneul său, iar vestea morții subite a tatălui său l-a devastat. Suferința extremă simțită de Piazzolla s-a revărsat întru-totul în piesa „Adios Nonino”.

cetatea oradea, concert simfonic, filarmonica de stat oradea, Tango, vineri

O delegație a Biroului de Cooperare Elvețiană din cadrul Ambasadei Elveției în România, prezentă la Primăria Oradea Teatru la Muzeul Țării Crișurilor: Dragoste cu năbădăi, după „Ursul” și „Cerere în căsătorie” de A.P. Cehov