Actualizat decembrie 3rd, 2024 1:31 PM
Joi, 4 aprilie 2024, ora 19.00Sala de concerte „Enescu – Bartók”CONCERT SIMFONICSonorități de Geniu
Dirijor: Nicolo ForonSolist: Octavian Lup – VioloncelÎn program:A. Dvořák – Uvertura operei „Othello” op.93, B.174
R. Schumann – Concertul în la minor pentru violoncel şi orchestră, op.129
*** (pauză)
A. Scriabin – Simfonia nr. 2 în do minor, op.29
|
|
Un geniu nu este mereu cunoscut lumii întregi, ci poate să fie înțeles doar de către un grup restrâns de susținători la nivel mondial. Există genii în muzică, care au cucerit întreg globul, așa cum au fost Mozart, Beethoven sau Verdi, dar există și genii care au rămas într-o măsură anonimi pentru cei care nu fac parte din breasla muzicienilor profesioniști. Creația lor nu ar trebui să fie neglijată, ci dimpotrivă, ar trebui să se depună eforturi susținute, pentru a scoate la lumină compozitori și lucrări valoroase, care nu au beneficiat până acum de atenția cuvenită. Din fericire, în ultima sută de ani, privirile criticilor și cercetărilor s-au aplecat și spre creația unor compozitori care n-au fost apreciați la adevărata lor valoare în vremea lor și poate nici în următoroarele decenii post-mortem. Antonín Dvořák, Robert Schumann și Alexander Scriabin sunt compozitori a căror nume este cunoscut publicului larg, însă anumite piese din creația lor sunt puse adesea în umbră. În concertul de joi, 4 aprilie, ora 19:00 la sala de concerte „Enescu – Bartók”, Orchestra Filarmonicii de Stat Oradea, alături de dirjiorul Nicolo Foron și violoncelistul Octavian Lup, doresc să prezinte publicului „Sonoritățile de geniu” din creația celor trei compozitori enumerați mai sus, respectiv: Antonín Dvořák cu Uvertura operei „Othello” op. 93, B 174, Robert Schumann cu Concertul în la minor pentru violoncel şi orchestră, op.129 și Alexander Scriabin cu Simfonia nr. 2 în do minor, op. 29.
Antonín Dvořák plănuia în primăvara anului 1891 să compună un ciclu de uverturi, iar titlul urma să fie unul colectiv : Natură, viață și iubire. Totuși, compozitorul a decis să le separe, dându-i fiecăreia un număr de opus și un titlu : „În regatul naturii, op. 91”, „Carnaval, op. 92” și „Othello, op. 93”. Având în vedere că subiectul lor se află în afara contextelor muzicale, ele ar putea fi considerate ca făcând parte din linia programatică a creațiilor lui Dvořák, care nu a fost – și probabil că nici acum nu este – considerată tipic dvořákiană, dar care își croiește drum de-a lungul întregii cariere muzicale a compozitorului.
Cele trei uverturi reprezintă trei lucrări care împart idei comune, a căror element unificator poate fi natura în toate formele ei, cea care dă viață și cea care are și forță distructivă. Un fapt curios este acela că uverturile au avut și alte titluri gândite de compozitor, nu doar cele publicate. De exemplu, titlul părții de mijloc a trilogiei, „Carnavalul”, nu ar trebui să evoce o mare de măști, ci mai degrabă o imagine a „carnavalului vieții”. De fapt, titlul original al uverturii centrale a fost „Viață”, având cuvântul „Carnaval” doar în paranteză. Nici celelalte uverturi nu se lasă mai prejos. În schițele compozitorului s-au găsit alte titluri pentru „În regatul naturii”, care se mai numea „Într-un loc retras”, „Uvertura lirică” sau „O noapte de vară”. Lucrarea care pare mai îndepărtată de sensul naturii și totuși este alăturată celorlalte două piese este „Othello”, care s-a numit în schițele compozitorului „Uvertura tragică” sau „Eroica”. Unul dintre elementele comune primordiale, întâlnite în întregul ciclu se află în structura muzicală a lucrărilor. Motivul „naturii” este tema principală a primei uverturi, dar se regăsește și în următoarele.
|
Loading ...
