Miercuri, 16 aprilie 2025, ora 19:00

Catedrala Greco-Catolică „Sfântul Nicolae”

Concert Simfonic

REQUIEM MOZART

Dirijor: Andrej Vesel

Soliști:

Anna Stănescu – Sopran 
Marina Dobrescu – Mezzosopran
Andrei Petre – Tenor
Marius Boloș – Bariton

Corul și Orchestra Filarmonicii de Stat Oradea
Dirijor Cor: Laurențiu Bischin

ACCESUL ESTE GRATUIT ÎN LIMITA LOCURILOR DISPONIBILE!

Paștele este cea mai mare sărbătoare a Bisericii, descrisă ca o revărsare abundentă de lumină și bucurie, care dă sens vieții omului credincios. Atât perioada premergătoare Învierii Domnului, cât și sărbătoarea în sine reprezintă momente încărcate de emoție, de credință profundă, de ascensiune spirituală. Într-o combinație de credință și tradiție, omul a conturat în jurul acestei sărbători diferite obiceiuri, încercând să scoată în evidență importanța Sărbătorilor Pascale. Profund mișcați de minunea săvârșită de Paște, și compozitorii au încercat prin propriile puteri să reliefeze tot ceea ce Învierea Domnului aduce omenirii. Din dorința de a transmite ascultătorilor mesajul atât de impresionant al Paștelui, s-au născut lucrări religioase de o frumusețe rară, lucrări înălțătoare, adevărate rugăciuni transpuse în sunete. Câteva dintre cele mai strălucite lucrări religioase, compuse pentru orchestră, cor și soliști sunt: Requiem de Giuseppe Verdi, Antonín Dvořák, Gabriel Fauré, Stabat Mater de Giovanni Battista Pergolesi sau de Gioachino Rossini și multe altele. Însă, poate cea mai cunoscută lucrare din acest gen este sfâșietorul Requiem de Wolfgang Amadeus Mozart, lucrare pe care compozitorul nu a apucat să o finalizeze, însă la care a lucrat până în ultimele clipe ale vieții sale.

Muzica a fost și va rămâne mereu o punte care leagă biserica de omenire. Muzica clasică s-a născut în biserică și din timpuri străvechi, lăcașul sfânt a fost locul în care s-au interpretat nenumărate lucrări, s-au păstrat partituri în arhive și totodată, în biserică au apărut primele școli de muzică. Cu peste 500 de ani în urmă, băieții care își doreau să practice muzica, trebuiau să se mute la mănăstiri, unde aveau parte de o educație muzicală de invidiat și o disciplină pe măsură. În paralel, câțiva dintre cei mai mari teoreticieni ai muzicii au fost călugări sau preoți, din aceleași timpuri străvechi. Astfel muzica s-a împletit întotdeauna cu biserica, iar lucrările religioase au accentuat această legătură strânsă.

Astăzi, biserica este locul ideal în care o lucrare clasică poate fi interpretată la un nivel cât se poate de înalt, datorită acusticii pe care o au lăcașurile sfinte. Pentru a aduce mai aproape atmosfera pascală și a crea un ecou real în sufletele ascultătorilor, concertul dedicat Sărbătorilor Pascale va fi susținut de către Filarmonica de Stat Oradea în Catedrala Greco-Catolică Sfântul Nicolae. Miercuri, 16 aprilie, ora 19.00, Requiemul compus de Wolfgang Amadeus Mozart va fi interpretat de Orchestra și Corul Filarmonicii de Stat Oradea, alături de soliștii Ana Diana Stănescu – soprană, Marina Dobrescu – mezzosoprană, Andrei Petre – tenor, Marius Boloș – bas și dirijorul Andrej Vesel.

Requiem în re minor, KV 626 este ultima lucrare scrisă de Mozart, însă nefinalizată. La finele anului 1791 Mozart reușea să compună doar parțial capodopera funestă, însă aceasta avea să devină una dintre cele mai apreciate lucrări ale sale. Requiemul a fost completat ulterior de către doi dintre elevii lui Mozart, respectiv Joseph Eybler și Franz Xaver Süßmayr. După finalizarea acestuia, cei doi tineri compozitori i-au înmânat partitura văduvei lui Mozart, Constanze. Atât istoria legată de compunerea acestui requiem este una îndelung discutată, cât și calitatea completărilor făcute după moartea geniului. Cele mai multe semne de întrebare s-au pus de-a lungul timpului referitor la coincidența prin care Mozart a compus un requiem chiar în anul morții sale și chiar în ultimele sale clipe. Astfel, pare că Mozart și-a compus singur lucrarea funestă la vârsta de doar 35 ani…

În ultimii ani înainte să se stingă din viață, compozitorul a acordat din ce în ce mai multă atenție muzicii liturgice. În consecință, între anii 1787-1791 au apărut numeroase fragmente muzicale bisericești în creația sa. Prin aceste piese compozitorul și-a exersat și latura aceasta componistică, încercând totodată să își câștige existența în domeniul muzicii bisericești. Drept urmare, a obținut postul de asistent al lui Leopold Hofmann, dirijorul corului Catedralei Sfântul Ștefan din Viena, în aprilie 1791. În ciuda poziții favorabile în domeniul bisericesc, acest post nu era remunerat, însă Mozart putea spera la postul de capelmaistru care aducea odată cu el un salariu de 2000 de florini. La 17 iunie 1791 compozitorul a scris un motet scurt intitulat Ave verum corpus, KV 618 și se putea aștepta să primească oricând comanda unei lucrări mari în același gen.