Actualizat noiembrie 22nd, 2024 6:50 PM
Joi, 2 mai 2024, ora 19.00Teatrul Regina MariaCONCERT SIMFONICOrchestra’s Conductor Competition
Dirjorii: Finaliștii concursuluiSolist: Răzvan Popovici – ViolăPrezentator: Cristian OroșsanuÎn program:Max Bruch: Romanze for viola and orchestra, op.85
Mozart: Symphony No 30, k.202
M. von Weber: Andante e rondo ungarese op.35
Mozart: Symphony No 31, k.297
Gustav Holst: Lyric movement
Mozart: Symphony No 35, k.385
|
|
În anul 2024, Filarmonica de Stat Oradea se bucură să fie aleasă în calitate de amfitrion a proiectului „Orchestra’s Conductor Competition”. Concursul se va desfășura în perioada 26 aprilie – 2 mai, cu concertul de gală, sau cu alte cuvinte „finala” care va avea loc la Teatrul Regina Maria în data de 2 mai, începând cu ora 19:00. Acest concert va fi dirijat de trei dintre concurenți, respectiv cei care vor ajunge în finală. Programul concertului constă în lucrările: „Romanță pentru violă și orchestră, op. 85” de Max Bruch, alături de „Simfonia nr. 30, K. 202” de Wolfgang Amadeus Mozart, o altă „pereche” de lucrări dirijată de un finalist va fi: „Andante e rondo ungarese, op. 35” de Carl Maria von Weber, împreună cu lucrarea mozartiană „Simfonia nr. 31, K. 297”, iar ultimele două lucrări sunt: „Lyric Movement” (Mișcare lirică) de Gustav Holst și „Simfonia nr. 35, K. 385” din creația lui Mozart. Prin urmare, fiecare pereche de lucrări este alcătuită dintr-o piesă pentru violă și o simfonie mozartiană. Așadar, solistul serii va fi Răzvan Popovici, la violă, iar evenimentul va fi prezentat de dirijorul Cristian Oroșanu, în calitate de președinte al concursului și inițiator al proiectului.
„Romanța pentru violă și orchestră, op. 85” este o lucrare care de multe ori nu este apreciată la valoarea ei reală, pe care o exprimă prin romantismul caracteristic, sugerat încă din titlu.
Romanța a fost la început un gen exclusiv vocal, așa cum s-a regăsit în secolul XV în Spania și Italia. În Franța și Germania a indicat nu doar un cântec, ci chiar o povestire romantică. Începând cu secolul XVIII, termenul a apărut și în repertoriul instrumental, păstrând însă același caracter romantic, preluat din piesele vocale.
Max Bruch a compus această lucrare pentru Maurice Vieux, violistul principar al Operei din Paris și al Orchestrei Conservatorului. Compoziția este scrisă în Fa Major și are o singură mișcare: Andante con moto. Cu toate acestea, pe parcursul lucrării viola exprimă o varietate de stări, din ce în ce mai agitate, prin folosirea unor elemente ritmice surprinzătoare și diverse precum tripleții și notele punctate, dar și prin elemente melodice și armonice inedite: O serie de arpegii rapide și acorduri neașteptate contribuie la stările agitate și totuși romantice, dar în ciuda surprizelor și a vitezei de interpretare, capul tematic este întotdeauna recognoscibil pe parcursul piesei, fiind interpretat la câte un instrument din orchestră și dezvoltat de către violă.
Simfonia nr. 30 a fost scrisă de Mozart la Salzburg și finalizată în 5 mai 1774. Din orchestrația ei făceau parte și timpanii, însă știma probabil s-a pierdut, rămânând așadar fagotul, oboiul, cornul, trompeta și corzile. Lucrarea are o formă clasică de 4 părți, după cum urmează:
Molto allegro
Andantino con moto
Menuetto & Trio
Presto
Prima mișcare este scrisă în formă de sonată și începe cu un motiv descendent parcă provenit din muzica de fanfară. Urmează o secțiune de tranziție, care conține un dialog între viori și alămuri, care la rândul lor alternează între nuanțe puternice și liniștite și care se finalizează cu un tril. Cea de-a doua temă din strcutura de sonată se împarte în două secțiuni: Prima este un ländler (dans tradițional din Alpii austrieci și bavarezi) și cea de-a doua este un menuet. Dezvoltarea se concentrează pe menuet, având frazele alungite. După recapitulare, în coda mișcării se revine la acest dans, unde frazele revin la dimensiunea lor inițială.
Partea a doua este dedicată doar corzilor și are o formă miniaturală de sonată. Rafinamentul părții provine din straturile orchestrale scrise într-un mod care conferă un sentiment de profunzime și intimitate întregului fragment. Mișcarea este una lentă și scurtă, dar care are o sonoritate cât se poate de matură.
Menuetul este larg, vesel și elegant. Cu toate acestea, există și tentative de abordarea a unor moduri minore, însă nu sunt de durată.
Partea finală a simfoniei este una scurtă și compactă. Prima temă este reprezentată de un marș, iar tema secundară este mai „sprintenă” și mai luminoasă. Dezvoltarea lasă în urmă brusc starea jucăușă și tinerească și abordează seriozitatea regăsită mai degrabă în simfoniile beethoveniene. Însă, spre finalul lucrării, întreaga atmosferă devine din nou luminoasă.
|
Loading ...
