„Fil Nouveau | Feel Young” este proiectul cultural orădean care aduce împreună cei mai buni tineri instrumentiști ai României. În cadrul proiectului, tinerii artiști au ocazia să concerteze alături de Orchestra Filarmonicii Oradea. Ei vor putea astfel să se afirme în calitate de soliști în fața publicului orădean, în cadrul Stagiunii Estivale 2022-2023.
Concertul de marți, 27 iunie din cadrul proiectului, aduce pe scenă artiști în plină ascensiune: Sofia Butaru la vioară, Ana Carina Niculaș la flaut și pianiștii: Petre David Costin, Maya Alberta Kallo, Sonia Maria Crăciun și Marius-Aram Niță. Concertul se va desfășura la sala „Enescu – Bartók” și va începe la ora 19. Alături de instrumentiștii deja menționați și de Orchestra Filarmonicii, se va afla dirijorul Adrian Morar. Programul este unul diversificat și plin de culoare: „Dans spaniol” din creația lui Manuel de Falla, „Fantezie briliantă pe teme din opera „Carmen”” de François Borne, „Concertul pentru pian și orchestră nr. 1 op. 15, partea I” de Ludwig van Beethoven, „Concertul pentru pian și orchestră nr. 1, op. 25 în sol minor, partea a III-a” de Felix Mendelssohn, „Concertul pe teme arăbești pentru pian și orchestră, partea I” de Fikret Amirov și Elmira Nazirova, iar în final „Concertul nr. 1 pentru pian și orchestră, op. 23, partea I” de Piotr Ilici Ceaikovski.
Introducerea în atmosfera de concert se va face în ritmuri fierbinți, spaniole, alături de solista Sofia Butaru. Sonoritatea caldă și vibrantă a viorii va reda una dintre cele mai cunoscute creații ale compozitorului spaniol Manuel de Falla. Acesta a fost unul dintre cei mai importanți compozitori ai Școlii Naționale Spaniole, reușind să evidențieze într-un mod strălucit folclorul țării sale natale. „Dansul spaniol” face parte din opera „La vida breve (Viața este scurtă)”. Opera a fost scrisă în anul 1913, însă nu este pusă în scenă frecvent în epoca actuală. Acțiunea sa se petrece la Granada, unde o tânără țigancă, Salud, se îndrăgostește de un bărbat bogat și seducător, Paco. În ciuda iubirii lor, ce părea a fi eternă, Paco o părăsește și se căsătorește cu o femeie din aceeași clasă socială din care făcea parte și el. Renunțând pentru totdeauna la Salud, tânăra moare chiar la picioarele sale. Fragmentul interpretat la vioară se regăsește în actul al doilea, în cadrul unui Interludiu și Dans orchestral și a devenit cunoscut în special datorită violonistului Fritz Kreisler.
Concertul orădean se continuă tot într-un decor spaniol. Lucrarea următoare face parte din creația flautistului francez François Borne, însă se bazează pe fragmente din opera „Carmen” a cărei acțiune se petrece în Spania. „Fantezie briliantă pe teme din opera „Carmen”” este cea mai cunoscută lucrare a compozitorului, acesta reunind mai multe fragmente din opera arhicunoscută, prelucrându-le într-o variantă pentru flaut. Opera „Carmen” face parte din creația lui Georges Bizet, este scrisă în patru acte și are la bază un libret scris de Henri Meilhac și Ludovic Halévy, care la rândul lui se bazează pe nuvela cu același nume de Prosper Mérimée. Opera, extrem de realistă, a devenit una dintre cele mai cunoscute lucrări de acest gen, din toate timpurile. Popularitatea sa este susținută de fragmentele atât de cunoscute, precum „Habanera” sau „Cântecul Toreadorului”. Din cauza subiectului neobișnuit, care pune în reflector viața poporului simplu, a țiganilor, a contrabandiștilor, a dezertorilor, a muncitorilor în fabrică, opera a fost condamnată la premiera din anul 1875, câștigând ulterior aprecierea criticilor și a publicului.
În cele ce urmează, scena va fi încredințată pianiștilor. Primul moment de pian aduce în fața publicului „Concertul pentru pian nr. 1 în Do Major, op. 15, partea I” de Ludwig van Beethoven. Lucrarea a fost scrisă în 1795 și revizuită în anul 1800, iar premiera se presupune că a avut loc odată cu primul concert public al lui Beethoven la Viena, în 29 martie 1795, compozitorul aflându-se la pian. Concertul i-a fost dedicat Prințesei Anna Louise Barbara Odeschalchi (născută drept „Contesa von Keglević”) care a fost eleva compozitorului. Chiar dacă lucrarea poartă „numărul 1” în seria concertelor de pian ale lui Beethoven, se pare că totuși nu ar fi prima încercare din acest gen, compozitorul schițând alte două concerte înaintea acestuia: cel ce avea să devină „Concertul nr. 2” și încă un concert nepublicat.