Actualizat noiembrie 20th, 2024 11:58 PM
Joi, 11 aprilie 2024, ora 19.00Sala de concerte „Enescu – Bartók”CONCERT SIMFONICDuo Pianistic
Dirijor: Adrian MorarSoliști: Petru Pane – ClarinetOxana Corjos – PianCristian Niculescu – Pian |
În program:C. Debussy – Rapsodia nr. 1 pentru clarinet şi orchestră
F. Poulenc – Concertul pentru două piane și orchestră, FP 61
*** (pauză)
G. Bizet: Suita nr.1 și suita nr 2 din Arlesiana
|
|
Filarmonica de Stat Oradea se bucură de primirea unui pian Bösendorfer, prin Sound Creation, realizare care este sărbătorită prin două evenimente, care aduc pe scena instituției două piane. Primul este reprezentat de un recital cu titlul „Visul american” în data de 9 aprilie, iar cel de-al doilea este un concert simfonic care evidențiază prezența celor două instrumente prin titlul „Duo Pianistic”. Cei doi pianiști vor fi Oxana Corjos și Cristian Niculescu, la distribuția concertului alăturându-se clarinetistul Petru Pane și dirijorul Adrian Morar. „Duo Pianistic” va avea loc joi, 11 aprilie, ora 19:00 la sala de concerte „Enescu – Bartók” și este alcătuit în întregime din lucrări franceze, care reflectă eleganța și rafinamentul pianului la cele mai înalte cote și deopotrivă redau căldura și delicatețea clarinetului, evidențiind culoarea sa timbrală atât de plăcută. Concret, programul se deschide cu figura cea mai reprezentativă a impresionismului muzical francez, Claude Debussy și lucrarea sa „Rapsodia nr. 1 pentru clarinet și orchestră”. În continuare, o lucrare scrisă de virtuozul pianist Francis Poulenc, dedicată instrumentului cu claviatură cu rol dublu: „Concertul pentru două piane și orchestră, FP 61”. După pauză, vine rândul celui mai mare compozitor de operă francez, Georges Bizet, cu fragmente selectate din lucrarea incidentală „L’Arlésienne”, reunite în „Suita nr. 1 și suita nr. 2”.
Una dintre calitățile excepționale ale lui Debussy a fost sensibilitatea sa pentru timbrul instrumentelor și modul său infailibil de a se „juca” cu acest timbru, evidențiind rezonanța sunetelor și creând sonorități noi. Astfel, Debussy a obținut cele mai fermecătoare efecte în muzică. Gustul fin pentru sonoritatea instrumentelor este o marcă distinctivă a muzicii franceze, pe care Debussy a inclus-o mereu în compozițiile sale, care abundă de lumină. Una dintre modalitățile prin care compozitorul a reușit să aducă această lumină în lucrări a fost acordarea întâietății instrumentelor de suflat din lemn: Flaut, oboi, clarinet, fagot, și temperarea supremației alămurilor, care cel mai des cântă cu surdină în piesele sale.
Debussy a încercat în numeroase rânduri să explice faptul că un sunet frumos nu trebuie să fie și puternic, ci dimpotrivă, intensitatea mare alterează calitatea. Din păcate, într-o orchestră este aproape imposibil să se audă solo-ul unui instrument, fără ca acesta să forțeze sunetele. Tendința aceasta de a cânta din ce în ce mai tare este nepotrivită și dăunătoare frumuseții și acurateții sunetului. De exemplu, într-o orchestră mare, fiecare instrument trebuie să aibă impresia că interpretează o piesă camerală, în care fiecare secțiune își are importanța sa, pentru a evita astfel forța inutilă. Debussy nu a abuzat niciodată de indicația dinamică „forte”, ci a folosit mai mult „pianissimo” și „piano”. În baletul „Jeux”, din 709 măsuri, 557 sunt scrise cu nuanțe foarte fine. În lucrarea de față „Rapsodia pentru clarinet”, cel mult o treime din 206 măsuri conțin indicația „forte”. Probabil acest fapt se datorează și perioadei în care a fost scrisă piesa pentru clarinet.
Creația lui Debussy poate fi împărțită în trei perioade, respectiv:
Prima a fost dominată de impresionism, cu tendințe simboliste, concretizate în „Pelléas et Mélisande”. Cea de-a doua perioadă a fost puternic influențată de naturism: „La Mer”, „Ibéria”, curentul fiind unul literar și o doctrină artistică, a cărui adepți au fost Zola, Monet sau Rodin. Acesta protesta împotriva influențelor germane, scandinave și rusești. Cea de-a treia perioadă l-a surprins pe Debussy într-o maturitate simplistă, în care melodia sa a devenit una clară și simplă. Aici se încadrează „Le Martyre de Saint Sébastien” și totodată perioada neoclasică. Din aceasta face parte și „Rapsodia pentru clarinet”, scrisă între decembrie 1909 și ianuarie 1910.
Lucrarea este considerată de multe ori, cea mai frumoasă piesă pentru clarinet din repertoriul francez, fiind un adevărat caleidoscop al miilor de fațete ale sunetului. Piesa i-a fost dedicată lui Prosper Mimart, un clarinetist care a activat la Pasdeloup, Lamoureux, Opéra Comique și la Société des concerts du Conservatoire, și de asemenea a fost profesor la Conservatorul din Paris între 1905-1918. Mimart a publicat una dintre cele mai importante cărți tehnice pentru instrumentul de suflat, intitulată „Méthode nouvelle de clarinette théorique et pratique”. „Rapsodia pentru clarinet” a avut premiera la Société musicale indépendante salle Gaveau la 16 ianuarie 1911, cu Prosper Mimart la clarinet și Krieger la pian. Varianta orchestrată a piesei a fost cântată pentru prima dată în Rusia.
Claude Debussy a dat frâu liber naturii sale și temperamentului său în creația sa, încercând în special să păstreze spiritul francez. Era de părere că francezii uită prea ușor calitățile lor dominante: Claritatea și eleganța, permițând influențelor germane, caracterizate prin greutate și monumentalism, să îi acapareze. Francezii au încercat să atingă adâncimea germană, uitând astfel de claritatea expresiei, care de fapt, le este marcă definitorie.
|
Loading ...
