Se spune că muzica provine din sfere îndepărtate și că toate corpurile celeste creează o mișcare sonoră, care se numește „muzica sferelor”. Această filozofie datează din Antichitate, iar singura certitudine pe care o avem cu toții, este aceea că muzica ne mișcă sufletele prin sunetele ei, ne gâdilă auzul și ne creează o stare de bine. Astfel, putem asocia această noțiune cu idea de „Armonii celeste”. Prin definiția ei, armonia înseamnă o potrivire perfectă între mai multe elemente. Mai specific, în muzică este îmbinarea sunetelor, care rezultă într-o multitudine de sonorități care dau naștere muzicii efective și complexe. Pe de altă parte, cuvântul „celest” aduce cu sine o alură misterioasă, dar mereu pozitivă. Cerul este asociat mereu cu Divinitatea și de aici această imagine mereu idealizată a albastrului infinit și a tot ceea ce se găsește în înaltul văzduhului. „Armonii celeste” se vor auzi și în concertul Filarmonicii de Stat Oradea, care va avea loc joi, 23 noiembrie 2023, ora 19.00 la sala de concerte „Enescu – Bartók”. Piesele care tind spre divin și care redau armonii inedite sunt : „Dansuri populare românești” de Béla Bartók, „Serenada pentru orchestră de coarde, op. 48” de Piotr Ilici Ceaikovski și „Gloria RV 589” de Antonio Vivaldi. Concertul va fi dirijat de către maestrul Alexey Mikhaylenko, iar alături de Corul și Orchestra Filarmonicii de Stat Oradea se vor afla sopranele Ancuța Măslină-Pop și Maria Duțu, precum și mezzosoprana Silvia Nagy.
Béla Bartók a fost un compozitor care nu doar a apreciat folclorul românesc și cu precădere pe cel transilvănean, dar l-a și analizat și l-a redat mai departe în forme proprii, apropiindu-se cât mai mult de varianta autentică. Compozitorul de origine maghiară s-a născut în satul Sânnicolau Mare, care astăzi se află în județul Timiș. Însă, în anul nașterii sale, 1881, localitatea făcea parte din Regatul Ungariei. Probabil însă, această apropiere geografică de Transilvania, a născut în el și pasiunea pentru folclorul ardelenesc și dorința arzătoare de cercetare. Unul dintre cele mai importante „rezultate” ale studiilor sale, precum și un produs muzical strălucit îl reprezintă colajul „Dansuri populare românești”, în care Béla Bartók a introdus mai multe piese auzite în Transilvania.
Lucrarea a fost compusă în anul 1915, conținând șase piese de pian scurte, care au fost orchestrate doi ani mai târziu pentru un ansamblu mic. Compozitorul a auzit piesele cântate la vioară sau fluier. Acestea sunt : Jocul cu bâta, Brâul, Pe loc, Buciumeana, Poarga Românească și Mărunțel.
Jocul cu bâta (Bot tánc) provine din Mezőszabad, un sat care aparținea de Mezőcsávás (astăzi satul Voiniceni din Ceuașu de Câmpie), care era localizat în județul Maros-Torda (Mureș-Turda) în Transilvania. Compozitorul l-a auzit cântat de violoniști de etnie rromă.
Denumirea piesei „Brâul” vine chiar de la articolul vestimentar cu aceeași denumire. Melodia acestui dans a fost găsită la Egres (astăzi Igriș) în regiunea Banat.
Pe loc (Topogó) este cel de-al treilea dans care este originar tot din Igriș, dar are o temă mult mai întunecată decât cel anterior. Melodia încearcă să redea instrumente din Orient, precum flautul.
Buciumeana (Bucsumí tánc) are un titlu strâns legat de localitatea din care provine: Bucsony în județul Alsó-Fehér (Bucium, județul Alba).
Poarga Românească (Román polka) este un dans vechi românesc care seamănă cu dansul slav Polka. Localitatea din care provine este Belényes (astăzi Beiuș, județul Bihor).
Ultimul dans este Mărunțel (Aprózó) și este format din două melodii diferite: Primul din Belényes/Beiuș și cel de-al doilea din satul Nyagra (Neagra) în comuna Palotailva (Lunca Bradului). Atât în varianta pianistică, cât și în cea orchestrală, cele două dansuri sunt cântate fără pauză între ele.