Actualizat noiembrie 21st, 2024 5:37 PM
8 martie a fost motivul perfect pentru bărbaţii orădeni iubitori de muzică bună de a-şi invita consoartele în Grand Palace. De Ziua Femeii, acolo au cântat cei de la Desperado, care au revenit la Oradea cu un show în două părţi. Prima repriză a fost cea mai aşteptată de unii, deoarece se ştia că va consta într-un omagiu adus formaţiei legendare Eagels, trupă care a dat numele grupului clujean. „Desperado” este titlul celui de-al doilea album al americanilor care au fost decoraţi de preşedintele Barack Obama şi care rămân în fruntea clasamentului cu cele vândute albume din ultimii 50 de ani.
Restaurantul a fost plin cu femei, desigur, care au venit fie cu un grup de colege / prietene, fie cu partenerii de viaţă. În ciuda faptului că a fost evident că o parte considerabilă a celor adunaţi la Grand Palace nu au fost acolo pentru muzică, atmosfera a devenit foarte repede relaxantă. Repertoriul Eagles pregătit pentru concertele Desperado a însemnat, în cea mai mare parte, melodii semi-rapide şi lente, majoritatea celor mai cunoscute hituri fiind interpretate într-un mod absolut decent. Spunem asta pentru că, după cum recunosc chiar muzicienii din Desperado, piesele formaţiei americane nu sunt deloc uşor de cântat. Dacă partea instrumentală poate fi, cât de cât, „rezolvată” de artişti foarte pricepuţi (cum e, de exemplu, chitaristul Kovacs Laszlo), vocalurile reprezintă un test aproape imposibil de trecut. Eagles este una dintre trupele care au dus la perfecţiune cântatul pe mai multe voci, motiv pentru care strădania celor de la Desperado e cu atât mai lăudabilă.
Să te înhami la piese precum „Take It To The Limit”, „New Kid In Town” sau „Love Will Keep Us Alive” înseamnă că eşti sau inconştient, sau foarte bun. În cazul de la Oradea din 8 martie, a fost varianta a doua. Vocea principală a lui Sandy Deac a fost excepţional susţinută cu terţele de rigoare de către Vlad Spătar (bas) şi Edi Raita (clape). Desigur, nu au putut lipsi din setlist nici compoziţiile ultraclasice „Take It Easy”, „Peaceful Easy Feeling” şi, evident, „Hotel California”. Deac a descris-o drept „o piesă destul de cunoscută”, iar lumea s-a ridicat la dans pentru a cinsti femeile şi pentru a se undui pe varianta live a uneia dintre cele mai celebre compoziţii din anii 70, cu (poate) cel mai aclamat solo de chitară. Redat ad literam de către cei doi instrumentişti responsabili de acea parte a melodiei, piesa încheindu-se precum în concertele formaţiei-mamă. În aplauzele tuturor fanilor orădeni care, s-au bucurat de recitalul „Eagles” cu conotaţii de comemorare: aproximativ în urmă cu un an şi 2 luni a murit Glenn Frey, unul dintre cei doi piloni de bază ai grupului american.
Dezmorţirea din partea a doua a show-ului cu piese Eagles a fost aperitivul pentru repriza a II-a a concertului Desperado. După pauză, băieţii au revenit pe scenă cu melodii proprii, cu acel country-rock ardelean cu texte frumoase sau haioase pe care participanţii la cheful de 8 martie l-au savurat şi mai mult. „Lenea”, „Beţivan ratat”, (obligatioriul) „Am cazanul meu” şi „Suntem de la ţară” au fost acele refrene care au mobilizat cel mai mult sala. Distracţia s-a încheiat aproape de miezul nopţii.
Loading ...
