Deschiderea stagiunii reprezintă mereu un eveniment cultural și sufletesc. Cortina dezvăluie o nouă stagiune, care proiectează în viitorul apropiat ambiții și împliniri artistice, ecouri răsunătoare și bucurii muzicale, care se întrec în calitate și varietate. Întâlnirea artiștilor cu publicul meloman este întotdeauna o emoție exprimată de ambele părți: artiștii de pe scenă sunt nerăbdători să transmită publicului forța lor creatoare și în același timp, sunt dornici să își hrănească sufletul prin aplauzele atât de așteptate, care le dăruiesc mereu energia necesară pentru a crea din nou și din nou momente artistice; de cealaltă parte, publicul este încântat să își poată admira din nou artiștii îndrăgiți și în același timp, curios să descopere tainele noii stagiuni. Cumulând toate aceste bucurii, începutul de stagiune reprezintă o adevărată sărbătoare.
Filarmonica de Stat Oradea își va deschide din nou porțile cu forțe proaspete de această dată Eveniment conex desfășurat sub egida Festivalului Internațional ,,George Enescu” cu doua concerte SOLD OUT, în data de 18 și 19 septembrie, ora 19.00 la sala de concerte „Enescu – Bartók”. În deschiderea stagiunii, Orchestra Filarmonicii de Stat va fi condusă de dirijorul-angajat, Andrej Vesel, care îi va avea alături pe soliștii: Erika Tanaka – soprană, Florin Estefan – bariton, Sebastian Vaida – tenor, precum și pe membrii Corului Filarmonicii de Stat Oradea, conduși de Laurențiu Bischin și pe tinerii artiști din Corul de copii al Liceului Greco-Catolic din Oradea, dirijați de Nicoleta Țâmpu. Programul aduce în fața publicului lucrări care îmbină complexitatea, popularitatea, diversitatea, precum și esența românească. Una dintre cele mai cunoscute piese din repertoriul clasic românesc, care a fost interpretată în întreaga lume, va deschide concertul din 18 septembrie: Rapsodia Română nr. 1 de George Enescu. Va urma apoi o lucrare care nu a cunoscut aceeași faimă, dar care cucerește treptat publicul din România, evidențiind cele mai frumoase trăsături ale muzicii românești și în general, ale României: Suita „Carpatica” op. 85, compusă de Paul Richter. În partea a doua a concertului, toate forțele Filarmonicii de Stat Oradea se vor uni în interpretarea cunoscutei cantate Carmina Burana de Carl Orff. Astfel, concertul din deschiderea stagiunii aduce în scenă pe de-o parte frumusețea României și a culturii sale și pe de altă parte, tema vieții, a destinului care nu poate fi schimbat. Publicul meloman este invitat să se bucure de trei dintre cele mai frumoase lucrări compuse de-a lungul secolului XX și în continuare, de tot ceea ce stagiunea 2025-2026 urmează să aducă pe scena Filarmonicii de Stat Oradea.
Spre deosebire de genurile cele mai cunoscute și înrădăcinate în muzica clasică de-a lungul secolelor, rapsodia este un gen preluat din muzica tradițională. Compozitorii au început să îl abordeze în epoca romantică, fiind caracteristic Școlilor Naționale, și au încercat în diferite moduri să îl prelucreze și să îl transpună în compozițiile clasice. Astfel, termenul de rapsodie este întâlnit în lucrări precum: Rapsodiile ungare de Franz Liszt, Rapsodia spaniolă de Edouard Lalo și nu în ultimul rând, cele două Rapsodii române ale lui George Enescu. Indiferent dacă este scrisă pentru o orchestră întreagă sau doar ca lucrare instrumentală, rapsodia își păstrează caracterul de inspirație folclorică, prin melodiile citate pe parcursul lucrării. De asemenea, o trăsătură importantă a rapsodiei este faptul că este alcătuită mereu din mai multe melodii tradiționale, creând astfel un aranjament muzical bogat.
Rapsodiile române ale lui George Enescu sunt două lucrări de tinerețe ale compozitorului, care însă au avut un ecou puternic pe tot parcursul vieții sale și chiar până în zilele noastre, în ciuda faptului că stilul lui Enescu s-a dezvoltat atât de mult, încât pare că lucrările sale de maturitate nu au fost izvorâte din aceeași minte genială ca și cele două piese de inspirație folclorică. Considerate adesea cele mai cunoscute lucrări ale sale, Rapsodiile române au fost compuse în anii 1901-1902, prima în La major și cea de-a doua în Re major, ambele fiind însemnate cu numărul de op. 11.