Actualizat noiembrie 21st, 2024 10:53 AM
Joi, 24 octombrie 2024, ora 19.00Sala de concerte „Enescu – Bartók”CONCERT SIMFONICARMONII ȘI DRAMATISM: de la Wagner la Shostakovich
Dirijor – Vlad VizireanuSolist: Cătălin Oprițoiu – FlautÎn program:Richard Wagner – uvertura „Maeștrii cântăreți din Nürnberg”
Johann Sebastian Bach – Suita în Si minor François Borne – Fantezia „Carmen” pentru flaut și orchestră Dmitri Shostakovich – Simfonia a 10-a |
|
Armonia reprezintă un element primordial în muzică, iar rolul ei este unul esențial în orice tip de lucrare. Armoniile sunt cele care se creează în urma îmbogățirii liniei melodice, cele care dau complexitatea unei piese și strălucesc în îmbinarea mai multor sunete, a mai multor instrumente, a mai multor voci. Un simplu gând muzical al compozitorului este țesut cu acorduri, consonanțe și disonanțe, timbre muzicale variate, până ce acesta ajunge la o dezvoltare atât de mare, încât se transformă într-o piesă sau chiar o lucrare complexă. Însă, întreaga tehnică componistică și cea de interpretare, nu ar avea nicio valoare dacă nu ar fi umplute cu emoție. În funcție de caracterul ei, fiecare piesă creează emoții de o anumită natură și care, de obicei, sunt cele care impresionează cel mai profund publicul meloman. În general, emoția dramatică este cea care rămâne întipărită în suflet, mai mult decât oricare alta. Cu alte cuvinte, în concertul Armonii și dramatism, cele patru lucrări care alcătuiesc programul se întrec în armonii strălucitoare și în nivele de dramatism dintre cele mai înalte. Uvertura operei Maeștrii cântăreți din Nürnberg de Richard Wagner, Suita în si minor de Johann Sebastian Bach, Fantezia Carmen pentru flaut și orchestră de François Borne și Simfonia a 10-a de Dmitri Shostakovich sunt lucrările care vor fi prezentate în concertul de joi, 24 octombrie, ora 19:00 la Sala de concerte „Enescu – Bartók”, avându-i ca protagoniști pe dirijorul Vlad Vizireanu și flautistul Cătălin Oprițoiu.
Die Meistersinger von Nürnberg este o operă în trei acte, care a avut premiera la Teatrul Național din München la 21 iunie 1868, sub conducerea lui Hans von Bülow. Acțiunea operei se petrece în secolul XVI în Nürnberg, oraș liber și imperial, și totodată unul dintre centrele renascentiste cele mai importante din nordul Europei. Povestea se învârte în jurul breslei maeștrilor cântăreți, cu alte cuvinte o asociație de poeți și muzicieni amatori, care erau la bază meșteșugari de diferite meserii. Chiar dacă nu erau muzicieni profesioniști, maeștrii cântăreți au dezvoltat o abordare meșteșugărească a creației muzicale, cu un sistem complex de reguli pentru compunerea și interpretarea cântecelor. Unul dintre personaje reprezintă o figură istorică a secolului respectiv: Hans Sachs, poet și cizmar și unul dintre cei mai cunoscuți maeștrii cântăreți.
Opera Die Meistersinger von Nürnberg ocupă un loc aparte în creația lui Richard Wagner. Este singura operă comică din perioada sa de maturitate componistică. În tinerețe mai scrisese Das Liebesverbot (Dragoste interzisă), dar nefiind conformă cu stilul dezvoltat ulterior în majoritatea lucrărilor sale, Wagner a ajuns să o respingă din creația sa. Alături de caracterul comic, opera Maeștrii cântăreți din Nürnberg este și singura operă wagneriană care nu aduce în scenă puteri magice sau personaje mitice. Mai mult de atât, încorporează multe dintre convețiile lirice pe care Wagner le combătuse în eseurile sale despre teoria operei: versuri rimate, arii, coruri, un cvintet și chiar un balet.
Compozitorul a scris-o în martie 1862, în timp ce se afla într-o călătorie cu trenul. Materialul tematic introdus este asociat cu maeștrii cântăreți și cu ucenicii lor. Uvertura se deschide cu două teme extinse, maiestuoase, care revin la finalul operei: Prima poate fi auzită în momentele de sărbătoare ale operei, iar cea de-a doua acompaniază intrarea maeștrilor. O temă contrastantă, plină de lirism, este readusă mai târziu în timpul piesei de celebrare a lui Walther. Secțiunea centrală a preludiului reprezintă lucrul de neoprit al ucenicilor, moment în care Wagner folosește o fugă ca bază, aceasta fiind caracteristică în secolul al XVI-lea, atunci când se petrece acțiunea operei. După aceea, compozitorul readuce cele două teme principale pentru a concluziona într-un mod splendid și într-un caracter entuziast.
Premiera operei din anul 1868 a fost susținută financiar de către regele Ludwig II al Bavariei, un mare admirator al lui Wagner. Succesul a fost atât de mare, încât publicul i-a solicitat lui Wagner să primească aplauzele în loja regală, în care se afla alături de monarhul german. Compozitorul a mulțumit publicului, încălcând protocolul curții, care presupunea faptul că doar regele se poate adresa mulțimii din loja regală.
|
Loading ...
