Actualizat noiembrie 23rd, 2024 1:47 PM
Problema majoră a românilor este că sunt conduşi de nişte oportunişti. Cu mici excepţii, nu mai crede nimeni că implicarea în politică se datorează dorinţei de a face ceva pentru comunitate. Iar şansele dăruirii pentru bunăstarea alegătorilor sunt mici, mai ales la nivel central. Singurul lucru pe care îl mai pot accepta în naivitatea mea înnăscută e că sunt câţiva oameni politici care nu urmăresc neapărat cahsflow-ul spre conturile lor bancare, ci apariţii cât mai multe la televizor şi ocazia de a-şi trece în CV-uri posturile de lideri de partid, respectiv candidaţi pentru funcţii importante în Stat. Cu regret, aceeaşi impresie o am şi despre actualii şefi mari (oficiali) de la PSD şi PNL. Cei doi care tocmai ce s-au cununat pe durată determinată şi cu partaj bine pus la punct.
Cred că este de bun simţ să întreb retoric: ce credibilitate mai poate să aibă o asemenea alianţă politică? Nu pentru că e între stânga şi dreapta. Asta pare deja o problemă secundară, căci doctrina şi crezurile politicienilor români, dacă au existat vreodată în ultimii 21 de ani, acum nu mai sunt detectabile nici cu cea mai mare bunăvoinţă. Lipsa credibilităţii Uniunii Social-Liberale (USL) vine, după părerea mea, tocmai prin promotorii lor de la vârful celor două partide. Spun două pentru că conservatorii sunt quasi inexistenţi, liberalii făcând de dragul lor cam ceea ce a făcut PSD de dragul PNL: s-au autoumilit…
Din păcate pentru clasa politică mioritică, nu toţi jurnaliştii au o memorie proastă sau controlabilă prin diverse servicii sau facilităţi. Eu, spre exemplu, fără să am pretenţia unui etalon în materie de gazetărie, îmi permit să zic că nu am uitat unele lucruri. De pildă, ca să nu mergem prea mult înapoi înapoi în timp, ultimii 2 ani şi jumătate. Perioada de după alegerile generale din 2008. Pentru ca Băsescu să îşi vadă visul cu ochii (mă refer la majoritatea parlametară inedită de peste 70%), a fost nevoie de excitarea dorinţei de funcţii şi alte privilegii a celor din PSD care, fără să se lase peţiţi foarte mult, s-au aliat cu balaurul portocaliu. Atunci când liberalii, arătând că au coloană vertebrală, au refuzat să facă guvern cu PDL. Credea, oare, cineva că frăţia (vitregă) dintre PSD şi PDL va dura mai mult de un an în condiţiile în care urmau alegeri prezidenţiale în care ambele formaţiuni politice vor fi direct interesate şi implicate? Nu. Nici măcar semnatarii, dar aici tot social-democraţii au fost feţe palide! Timp de 6 luni de zile au negociat şi s-au mâcâit pentru împărţirea în teritoriu a funcţiilor. Altceva nu i-a interesat. Ba! Scuzaţi-mă: au achiesat la proiectul de împrumut de la Fondul Monetar Internaţional, semnând acordul şi începând să îl critice imediat ce au ieşit de la guvernare. Restul e istorie.
Acum, cu un an şi câteva luni înainte de alegerile locale, PSD e din nou în alianţă cu un partid de dreapta. Sub stindardul luptei împotriva aşa numitei “Axe a Răului”, noii preşedinţi ai PSD, PNL (şi PC) s-au făcut fraţi de cruce. Adică Victor Ponta, care a fost ministru în primul Guvern Boc şi căţeluş de companie al ex-liderului Geoană (pe care nu ezită să îl facă acum cu ou şi cu oţet) şi Crin Antonescu, om cu adânci convigeri liberale, dar care, aparent, pentru o nouă candidatură pentru funcţia de Preşedinte al României (sau pentru o nominalizare ca premier) a fost în stare să promoveze căsătoria cu acte în regulă cu acel PSD pe care tot el îl critica în lunile active ale primului Guvern Boc. Mai ţin minte furtunoasele cuvântări din Parlament ale lui Antonescu, în care îi lua la mişto pe social-democraţii cu care acum se pupă. Regret, dar am impresia că cele două partide mari din USL au o poblemă majoră, alta decât Traian Băsescu şi PDL: un fel de narcisism al liderilor. Nimic de zis: este nevoie de o contrapondere la actuala Putere care şi-a pierdut total busola, dar tare mă tem că noii Uniuni nu-i va lua mult până la primele scârţâieli. Momentele festive de la semnarea unui act nu se întind neapărat şi asupra teritoriului, ştiut fiind faptul că există o seamă de judeţe în care combinaţiile de majorităţi din cosiliile locale sau cele judeţene sunt extrem de diverse. La toate acestea mai adăugaţi orgoliile personale ale pesediştilor şi liberalilor şi interesele personale ale diverşilor lideri locali. Imaginea este tulbure. În loc să se câştige încrederea ambelor electorate şi să se triumfe fără emoţii la ambele alegeri din 2012, există şi pericolul pierderii unor procente importante (atât de PSD, cât şi de PNL).
Iar absenteismul foarte mare va fi o problemă mai uşor de acceptat pentru Ponta şi Antonescu decât cea privind trecerea votanţilor tocmai de partea duşmanului comun.
Loading ...
