Dublul eveniment muzical de miercuri, 28 septembrie, organizat în cadrul Toamnei Orădene (și făcând parte di prima ediție a Jazzfest), a avut un mare merit: a scos din case orădeni pe care nu-i vedem pe tot parcursul anului. Sunt acea minoritate care se bucură cu atât mai mult atunci când, de foarte puține ori pe an, cineva se gândește și la gusturile lor muzicale. Care sunt ceva mai diferite. Cine cunoaște muzica lui Marius Pop și a formației sale, M Theory, s-a întrebat pe bună dreptate cum se face că ei sunt cei care deschid concertele? Adică poate fi ceva mai tare decât ei la ora asta prin Oradea? Răspuns: da! Însă cele două părți ale serii de miercuri nu seamănă decât prin două chestiuni: virtuozitatea din altă galaxie a interpreților și ritmurile nebunești pe care trupele s-au dezlănțuit.
Marius Pop s-a simțit bine acasă. Repertoriul ales pentru această Toamnă Orădeană s-a bazat pe piese de pe albumul „First Step”, apărut anul trecut. Dar publicul din sala „Enescu-Bartok” a putut lua o gustare și din materialul discografic aflat acum în lucru. Bine sudați între ei, muzicienii de pe scenă au captat atenția tuturor, iar durata lungă a pieselor are o explicație: la 5 instrumentiști atât de meseriași este nevoie de timp pentru ca ei să arate ce știu face dintr-o linie melodică. Dacă ar fi să-i reproșăm neapărat ceva tânărului Pop, ar fi că încearcă din răsputeri să împingă mult dincolo de limite permisivitatea jazz-rock-ului și vrea să își etaleze toate capacitățile stilistice în cadrul aceleiași compoziții. Lucru de care, probabil, se va lepăda în timp. Stâlpul de rezistență al grupului este, fără îndoială, tobarul Marcel Moldovan, o combinație între Vinnie Colaiuta, Steve Gadd, Tony Williams și Dave Weckl, un meșter al celor mai dificile combinații ritmice. Spre bucuria celor prezenți la Filarmonică, M Theory au interpretat și piesa „Marbri”, cea pe baza căreia Marius Pop ar putea deveni noul Guitar Idol. De altfel, muzicianul a și profitat de ocazie pentru a-i ruga pe concetățenii săi să îl voteze în continuare pe site-ul concursului.
Parafrazând o zicală, dacă ceva poate fi și mai complicat, de ce să nu fie? Doi unguri și un francez au făcut ca, după show, mulți spectatori obișnuiți cu muzici dificile să spună că au nevoie de timp pentru a-și reveni. Trioul format din basistul Hadrien Feraud, claviaturistul Tzumo Arpad și bateristul Borlai Gergo a reușit teleportarea către o altă dimensiune. Cea în care simplele groove-uri nu mai există. Câteva monumente sonore de câte aproximativ 10 minute (sau poate și mai mult!) au ținut cu sufletul la gură orădenii care nu au mai avut parte de o asemenea reprezentație de fusion. Ceea ce pentru unii ar părea o totală dezordine muzicală a fost, de fapt, demonstrația adevăratului know-how în domeniu. Deși cei trei vorbesc două limbi materne, Feraud, Borlai și Tzumo s-au înțeles perfect. Și aici, totul s-a învârtit în jurul secțiunii ritmice. Basul a ținut loc și de chitară solo, iar dacă degetele pot face febră musculară, atunci cu siguranță muzicianul francez a ajuns direct la Unitatea de Primire a Urgențelor! Hadrien este în mod clar un fan înrăit al lui Jaco Pastorius, dar cred că nici nume precum Anthony Jackson sau Jimmy Haslip nu îi sună necunoscute. Performanța oaspetelui din Hexagon a fost egalată doar de partenerul său ritmic, Borlai Gergo (cel pe care orădenii l-au mai putut vedea în concertele trioului KLB). El a sfidat orice lecție clasică de percuție și a depășit cu mult viteza legală maximă permisă pe un set de tobe. Prestația celor trei a fost răsplătită cu ropote de aplauze (și chiar nu e exagerat cuvântul), iar trioul s-a văzut nevoit să revină pentru un bis. Impresionat de reacția publicului de la Oradea, Borlai a ținut să imortalizeze ovațiile de final înregistrându-le cu telefonul mobil.
Joi seara (29 septembrie), Toamna Orădeană cheamă din nou iubitorii jazz-ului și tot la Filarmonica de Stat. De la ora 20, contra sumei de 15 lei/bilet, melomanii locali pot fi prezenți la concertul Mariei Răducanu și al trupei acesteia.
Loading ...
